Poeta Veronica Vladei s-a plasat pe locul întâi la un festival de literatură din Bistriţa

veronica1La Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, judeţul Năsăud (80 de concurenţi), versurile Veronicăi Vladei, colega noastră, s-au plasat pe locul întâi

Are de mică pasiunea pentru poezie. La vârsta de 15 ani, a publicat cartea sa de debut „Dorule, pelinule”, în care a inserat 50 de poezii. Versurile Veronicăi Vladei, reporter la Jurnal de Chişinău, suplimentul „Apropo Magazin”, au fost apreciate la Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „Liviu Rebreanu”, organizat de Casa de Cultură din Bistriţa, judeţul Năsăud.

A început să compună versuri încă de la vârsta când nu ştia a scrie. „Părinţii îmi relatează că, pe la trei ani, mergeam prin curte şi îngânam cuvinte cu rimă”, îşi aminteşte tânăra născută la Chirileni, Ungheni. A continuat să scrie poezii despre tot ce o înconjura. Primul premiu important pentru ea l-a luat în clasa a treia, locul doi la Concursul de poezie şi creaţie din Chişinău organizat de „Florile Dalbe”.

Au urmat premii ale altor concursuri organizate de publicaţii din Republica Moldova, la care participa cu cel mai mare entuziasm. „Mă bucuram enorm, orice premiu mă încuraja să scriu în continuare, şi chiar mă făcea importantă”, spune Veronica.

Apariţia volumului de debut

Vizita unui scriitor la Colegiul Pedagogic „Alexandru cel Bun” din Călăraşi, în 2008, unde îşi făcea Veronica studiile, a fost cea care a impulsionat-o să scoată cartea sa de debut. „După ce mi-a citit versurile pe care le aveam la mine, scriitorul mi-a sugerat să le adun în copertele unei cărţi. Aveam 15 ani, versurile mele erau mai mult despre dragoste, ca ale unei adolescente (râde)”.

A selectat vreo 50 de poezii din cele peste o sută pe care le avea scrise. Astfel a ieşit de sub tipar volumaşul „Dorule, pelinule”, care cuprindea şi versuri dedicate părinţilor săi. Cei care o susţin sunt părinţii – Ion şi Elena Vladei, tatăl său i-a sponsorizat editarea cărţii.

În timpul studiilor la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, poezia Veronicăi Vladei a evoluat, „s-a maturizat odată cu mine”, cum spune ea. Atunci l-a cunoscut pe profesorul Constantin Şchiopu, ce organiza un cenaclu în cadrul universităţii, la care mergeau mai mult studenţii de la jurnalism. Profesorul i-a sugerat să schimbe tematica versurilor, „în celelalte privinţe, mi-a spus că sunt formată şi că pot să scriu”.

1400348_784035748288776_314174899_oÎndemnul lui Constantin Şchiopu

„Până atunci, scriam doar versuri în rimă, iar vorbele dlui Şchiopu m-au încurajat şi mai mult. Astfel, am început a scrie şi versuri albe, apoi am câştigat premii la concursul de creaţie „Ars Adolescentina”, organizat de Teleradio Moldova. Am participat mereu la diferite concursuri, cenacluri ale scriitorilor din Republica Moldova şi România în cadrul cărora îmi citeam poeziile. Faptul că provocau reacţii a motivat demersul meu”, spune reporterul.

O perioadă n-a scris pentru că eram absorbită de lucrul din cadrul redacţiei. Poezia a rămas în umbră până în anul curent, când mi-a revenit muza… [Râde.] Astfel, am ajuns la Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură ‘Liviu Rebreanu’, organizat de Casa de Cultură din Bistriţa, judeţul Năsăud. Şi pot spune că poezia mea a fost anul acesta ceva mai bună”, spune tânăra.

„Toţi au venit să reprezinte poezia din ţara lor”

Participanţii festivalului de la Bistriţa au venit să reprezinte poezia din ţările lor, explică tânără scriitoare. S-a bucurat mult când a aflat că este printre cei cinci învingători din cei 80 de concurenţi din România, Ucraina, R. Moldova, Belarus, Serbia, Franţa, Israel. Versurile concurenţilor au fost apreciate de un juriu competent format din scriitori din România, precum: Dorel Cosma, preşedintele Casei de Cultură din Bistriţa, Cornel Udrea ş.a.

„Te întreb, eşti bine, tată?”

Trofeul o motivează să scrie: „Sunt fericită. Trebuie să continui pentru că pot. Poezia nu va muri pentru mine”. Îşi doreşte să scrie şi proză. Un scriitor ucrainean i-a propus să publice versuri într-o volum de-al său, în ucraineană.

Îşi aşterne orice gând pe hârtie, dar nu reuşeşte să le reţină pe toate. Una dintre poeziile la care ţine mai mult se intitulează „Tata”, din care ne-a recitat prima şi ultima strofă: „Te-am văzut bătrâne-n drum / Cum cercai paşii să-i faci / Şi-ţi ţineai cârja aproape, / Ca pe oamenii cei dragi. / După atâtea mii de clipe, / Doar cu dânsa ai rămas, / Azi, doar ei îi spui istorii, / Poate nerostite-n glas. / Anii trec şi ştie o lume, / Anii nu se mai întorc, / Ieri, ai petrecut în lume, / Azi, te poticneşti în tot… / Te-am văzut bătrâne-n drum, / Te-am cuprins de dor purtată / Printre lacrimi nu ştiu cum, / Te întreb, eşti bine, tată?’”.

 

The following two tabs change content below.