Poate flori-de-pai

10032010_irina_nechit_280_190Au crescut mai înalte decât un stat de om, mai înalte decât tinerii măslini, decât prunii sălbăticiţi, aproape că nu se mai zăreşte cărarea din cauza acestor ierburi prin care trebuie să răzbaţi ca să ajungi în sat, doar în copilărie te simţeai mic strecurându-te printre ele, acum te-au întrecut din nou, vârfurile lor se leagănă deasupra capului tău, au aşteptat atâta amar de vreme ca să vină în sfârşit o vară ploioasă, umedă chiar în iulie, să se ridice şi ele spre cer, nu le poţi spune buruieni, fiindcă au înflorit toate-odată, verdele lor cărnos e stropit cu scântei galbene, albe, roz, violete, portocalii, sinilii, sunt atâtea flori mari şi mai mari, mărunte şi mai mărunte că nu ţi-ar ajunge o sută de vieţi să le priveşti, să le miroşi pe toate, ţi-au făcut o primire împărătească, oferindu-ţi cele mai proaspete şi colorate buchete ce rămân totuşi neculese aici, pe deal, în faţa soarelui, aceste ierburi parfumate vin în valuri spre tine, se bucură parcă să te revadă după ani şi ani, dar poate că vor să te înghită, să te înăbuşe cu stible şi frunze fragede, cu flori grele de miere, cine ştie când o să mai înoţi prin ele, cine ştie dacă mai revii, nu poţi pleca fără o dovadă că într-adevăr ai fost aici, de aceea întinzi mâna şi rupi, rupi, rupi, alegi doar flori violete, să i le duci mamei care nu mai este, ai uitat cum se numesc, poate cununiţe, poate flori-de-pai, poate imortele.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)