Planul B: recunoaşterea „Nistreniei” în 2013 // BOGATU

În avalanşa de speculaţii pe tema unei posibile recunoaşteri internaţionale a autoproclamatei republici nistrene, anunţul făcut sâmbătă la Tiraspol de Serghei Gubarev, ambasador cu misiuni speciale al Federaţiei Ruse, merită o atenţie aparte. Declaraţia sa, vorbind în termeni militari, pare să fie mai mult decât o ameninţare. E o pregătire de artilerie.

Trageri de artilerie

Dinspre Tiraspol se aud nişte bubuituri ca de tun. Salve de puşcă. Trageri de artilerie ce preced declanşarea atacului propriu-zis.
Aluzii că Moscova ar putea să recunoască independenţa Tiraspolului au ieşit din gura unor oficiali ruşi în repetate rânduri. Mai sugestivă şi, totodată, mai obraznică decât altele a fost recenta afirmaţie a vicepremierului Dmitri Rogozin care, în stilul său grobian, a spus că atâta timp cât locuitorii malului drept nu ştiu dacă sunt moldoveni sau români, ei nu pot pretinde la o împăcare cu malul stâng, iar în acest caz separarea definitivă ar fi iminentă.

Cu ocazia şederii lor la Tiraspol, s-au pronunţat în favoarea independenţei regiunii separatiste diferiţi legislatori, experţi, veterani de război, businessmeni, actori, interpreţi de muzică uşoară şi alte persoane mai mult sau mai puţin exotice din Federaţia Rusă. În a doua jumătate a lunii septembrie, bunăoară, directorul Institutului Statelor CSI şi deputatul Dumei de Stat, Konstantin Zatulin, susţinea că Moscova, în viitorul apropiat, ar putea să recunoască „Nistrenia”.

În numele lui Putin

Nimic însă nu se compară cu ieşirea la rampă a lui Serghei Gubarev. Acesta nu-i nici circar şi nici liber-cugetător. Un diplomat în exerciţiul funcţiunii niciodată nu umblă haihui şi nu vorbeşte de capul lui. El întotdeauna exprimă poziţia oficială a statului pe care îl reprezintă.

Faptul că un ambasador cu misiuni speciale a sosit la Tiraspol pentru a spune că Moscova ar putea să recunoască oficial republica separatistă n-are cum fi întâmplător. Gubarev nu a făcut decât să transpună într-o formulă mai tranşantă şi mai lizibilă punctul de vedere al preşedintelui Putin. Cu prilejul celei de-a 21-a aniversări a proclamării independenţei „Nistreniei”, liderul de la Kremlin arăta că „poporul nistrean trebuie să-şi decidă singur destinul, iar Rusia va trata cu respect opţiunea lui”.

În afară de aceasta, anunţul lui Gubarev conţine două noutăţi absolute. Să le luăm pe rând.

Prima. Potrivit ambasadorului rus, în ceea ce priveşte conflictul îngheţat de la Nistru ar exisa şi un aşa-zis „plan B” care prevede recunoaşterea independenţei Tiraspolului. Astfel, pentru prima oară Kremlinul mărturiseşte făţiş că e dispus, în anumite condiţii, să legitimeze separatismul transnistrean şi să arunce la gunoi „planul A”. Cu alte cuvinte, să se dezică de actuala abordare a problemei transnistrene, care în mod normal trebuie să asigure integritatea teritorială a Republicii Moldova.

A doua. Gubarev a dat de înţeles că Moscova va sprijini aderarea Tiraspolului fără Chişinău la Uniunea Eurasiatică. Adică, mai simplu vorbind, va încuraja deschis ruperea în două a teritoriului naţional al Republicii Moldova.

Împotriva lui Barroso

E la mintea oricui că trimisul Ministerului rus de Externe a fost însărcinat să facă dezvăluiri cvasi-senzaţionale nu de flori de cuc, ci pentru a transmite un semnal. Cui? Autorităţilor moldovene? Cu acestea Putin discută fără menajamente între patru ochi. Mesajul, neîndoielnic, este pentru partenerii occidentali ai Chişinăului.

Şi cum Republica Moldova e în aşteptarea lui José Manuel Durão Barroso, care urmează să sosească în luna noiembrie pentru a prefaţa, de fapt, semnarea acordului de asociere la UE şi ridicarea vizelor de călătorie, Moscova îl avertizează pe înaltul demnitar de la Bruxelles că va riposta dur. Şi nu întâmplător.

Kremlinul se teme de noua tactică europeană ce urmăreşte adoptarea lentă, dar sigură a Republicii Moldova. Ridicarea vizelor riscă să erodeze treptat dominaţia rusească din Transnistria. Iar Putin nu mai pare dispus s-o cedeze cuiva.

Regiunea separatistă e o miză mare în bătălia ruşilor pentru Ucraina. Iată de ce ei nu vor sta cu mâinile în sân şi vor lua măsuri pentru a îngrădi Tiraspolul de influenţa occidentală.

Pe urmele lui Ostap Bender

Oricum, Moscova ne caută pricină cu lumânarea în perspectiva semnării până în luna septembrie 2013 a acordului de asociere cu UE. S-ar putea ca noul statut al Republicii Moldova în relaţia cu Uniunea Europeană să fie interpretat de Rusia ca o ştirbire a suveranităţii şi o diluare a neutralităţii, fapt care va servi drept pretext pentru punerea în aplicare a „planului B”: recunoaşterea independenţei Tiraspolului.

Unde mai pui că în condiţiile războiului pe care „Gazprom”-ul îl pierde în faţă UE, în urma scăderii popularităţii sale în Rusia şi a înfrângerii inevitabile în Siria, Putin va avea nevoie de o victorie mică, dar certă. Şi cum nimic altceva nu-i surâde marelui combinator, nu-i exclus să le servească ruşilor, pe o farfurioară cu chenar albastru, vorba lui Ostap Bender, independenţa „Nistreniei”.

De altfel, planurile comandorului din romanul lui Ilf şi Petrov s-au năruit anume la Nistru, acolo unde credea că nu va avea nicio problemă „cu inimoşii boieri români”. Între malurile acestui râu Ostap Bender şi-a pierdut milionul şi, cu mutra făcută zob, a fost trimis acasă să se recalifice în administrator de bloc. Dar de aici încolo totul e literatură.

Petru Bogatu

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu