Plăcintăreasa de la Tudora // OAMENI BUNI

Reţetă de plăcinte din generaţie în generaţie

A copt primele plăcinte în foi la 15 ani. De atunci, a devenit cea mai vestită plăcintăreasă de prin părţile Tudorei. Nu există nuntă la Tudora care să nu înceapă cu „Plăcinta miresei”, căreia i se mai spune din bătrâni şi plăcinta „Poalele miresei”. Şi aceasta pentru că marginile acesteia, trecute prin cuptor, se ridică vălurindu-se asemenea poalelor unei rochii.

Victoria POPA

Îmbujorată, cu emoţii mari, ne dă din mână că ea este gospodina pe care o căutăm pe uliţele Tudorei, Ştefan-Vodă. Soarele arde nemilos la amiază, îndemnaţi de gospodina casei, intrăm în curtea casei umbrită de via viguroasă. „La noi, aici, e răcoare, mereu a fost aşa”, ne îndeamnă părinţii protagonistei noastre, Pavel şi Elena Tudorean, aşezaţi la umbra viţei-de-vie. „Sunt părinţii mei. Locuim într-o ogradă”, ne face cunoştinţă femeia cu cei care i-au dat viaţă.

„Am pregătit totul pentru plăcinte care se coc numai la Tudora şi încă în nişte sate din raion. Făină, sare, apă, ouă, brânză, ulei, unt – acestea sunt ingredientele necesare pentru «Plăcinta miresei»”, explică Valentina Tudorean.

Bucate de generaţii

În timp ce mestecă făina cernută cu sare şi apă, spune că asemenea plăcinte făceau bunica şi mama sa, de la care a prins firul. „La noi, nu există sărbătoare în casă sau în sat în care să lipsească plăcintele în foi. Ele sunt specialitatea casei şi a tudorenilor. Observaţi că le spun în mai multe feluri, pentru că aşa le numesc la Tudora, Crocmaz, Palanca: «Plăcinta miresei», «Poalele miresei», «Plăcinta grasă», «Plăcinta în foi». I se spune «Plăcinta miresei» sau «Poalele miresei», deoarece se serveşte la nunţi ca primul fel de bucate şi pentru că atunci când le scoatem din cuptor, marginile se umflă-n sus de parcă ar fi poalele unei rochii. Celelalte două denumiri provin de la faptul că sunt făcute din multe foi de aluat, dar şi pentru că sunt grase, deoarece conţin mult unt şi brânză. Sunt primele bucate care se servesc pe masă la nuntă, cumetrie, zi de naştere. Umplutura poate fi din brânză, ficat, bostan, varză, cartofi. Fiecare le umple cu ce vrea”, povesteşte mândră femeia.

Produse de casă

Aluatul se prepară ca pentru orice plăcintă preparată de moldovence. Lasă un pic aluatul să se odihnească, într-un vas pune untul la topit, menţionând că gustul plăcintei depinde de calitatea produselor. „Untul este de casă. Avem vacă. Multă muncă, dar pentru plăcinte avem totul de acasă. Iar ce e de casă totul e foarte bun”, spune zâmbind femeia.

Mestecă bine untul care se topeşte încet la focul aragazului, începe a împărţi aluatul în nouă părţi egale. Face totul la ochi şi cu uşurinţă. După ce întinde blaturile în foi, pune tavele unse cu ulei una lângă alta. „Alexandra, vino în bucătărie”, îşi strigă fiica de 13 ani. Rând pe rând, fiica şi mama înşiră deasupra tavelor cinci straturi de aluat care se ung cu unt topit cu o perie din pene.

„Unele gospodine le fac din opt straturi, patru şi patru, în mijloc introduc umplutura. Eu înşir cinci straturi, apoi pun  brânza, după care le aştern deasupra pe celelalte patru. Brânza e bătută cu ou, sare şi zahăr. Uneori, pun şi stafide, dar asta numai la sărbători. Aşa le plac mai mult la ai casei. Stratul de brânză e gros”, spune bucătăreasa.

Prima dată a făcut plăcinte după ce a terminat zece clase. Plăcinta fiecărei gospodine are gust diferit. Nu trece o săptămâna fără plăcinte în casa familiei Tudorean. „Totul este de casă: ouăle, untul, făina etc. Dacă sunt produse, le facem imediat. Totul durează până la o oră şi jumătate”, mărturiseşte Valentina Tudorean, bucătar-şef la Centrul social „Concordia” şi la Casa „Nadejda” din Tudora.

Grija focului din cuptor

Asemenea plăcinte se fac şi în timpul postului, fiind umplute cu bostan, varză etc. În timp ce înşiră blaturile numai cu mâinile, ajutată de fiica sa, lângă cuptor e aşezată pe un scaun  mamă-sa. Aceasta strigă la fiică-sa că focul e gata. „Le dăm la foc 20–25 de minute. De când au ieşit rolele, coacem mai rar în cuptor, facem economie de lemne, timp şi puteri”, spune plăcintăreasa.

Din mâinile ei mănâncă plăcinte aproape fiecare oaspete care vine la Tudora. E solicitată mereu pentru că le face deosebit, iar reţeta o spune oricui vrea să le gătească. La nunţi, plăcintele se fac în ziua în care se face nunta. Le fac vreo patru femei”, povesteşte tudoreanca.

Face semnul crucii înainte de a da tavele în cuptor. În timp ce plăcintele prind faţă în cuptor, bucătăreasa povesteşte că viaţa locuitorilor din Tudora este asemănătoare cu a majorităţii satelor Moldovei. „Puţini oameni au un loc de lucru, chiar şi puţin plătit. Mulţi au plecat peste hotare şi mai pleacă. Cei rămaşi se ocupă cu ce pot. Majoritatea au pământuri pe care cultivă piersici. Aţi văzut oameni cu piersici la vânzare pe drum?”, ne întrebă ea.

Emoţiile îi trec îndată ce se scot plăcintele din cuptor rumenite. Ajutată de părinţi, pune pe masa rotundă plăcintele fierbinţi, care se servesc „cu vin rece din beci, altfel nu le simţiţi gustul”, spune Pavel Tudorean în timp ce toarnă vinul alb în pahare.

 

 

 

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa

Victoria Popa

Ultimele articole de Victoria Popa (vezi toate)