Pilda lui Childescu

 

Parohul Vladimir Childescu la Washington. Există oameni care au văzut ce face el...

Preotul căruia îi place să fie alături de enoriaşii săi, dacă aceştia nu vin la biserică, el merge în mijlocul lor

Nu ia taxe pentru serviciile de cult, predă ore de religie în cadrul şcolii din localitate, organizează cercuri de sport pentru elevi, îi premiază pe cei mai buni elevi. Nu este vorba de un bogătan, ci de un preot simplu din Boghenii Vechi, raionul Ungheni, tată a patru copii.

Pe părintele Vladimir Childescu din Boghenii Vechi l-am cunoscut în 2010, aflându-mă în această localitate pentru a scrie despre un luptător anticomunist care s-a ascuns 25 de ani sub pământ. Părintele, împreună cu un consătean de-al său, Petru Bulat, mi-a arătat atunci mormântul luptătorului şi locul unde s-a ascuns acesta 25 de ani, însă, din modestie, nu mi-a spus nimic despre activităţile sale.

Vladimir Childescu este preotul căruia îi place să fie alături de enoriaşii săi; dacă aceştia nu vin la biserică, el merge în mijlocul lor, îi organizează, îi susţine cum ştie el mai bine. Cu alte cuvinte, nu este genul de preot care iese din curtea bisericii numai pentru înmormântări şi pomeni.

De la Politehnică la seminar

S-a născut la Blândeşti, Ungheni, într-o familie de ţărani, a absolvit şcoala de la Sculeni şi a depus actele la Universitatea Tehnică pe care, din păcate sau, mai bine zis, din fericire, n-a putut s-o termine, deoarece, între timp, se căsătorise şi era „cam greu”.

S-a făcut paracliser la biserica din Semeni, acelaşi raion, parohul acestei biserici i-a dat recomandarea pentru Seminarul Teologic din cadrul mănăstirii Noul Neamţ. După absolvirea seminarului, în 2000, a venit la Boghenii Vechi. Şi de la venirea sa aici, a mers la şcoală ca să predea ore de religie. „Voiam să fiu cu copiii. După a cincea lecţie, discutam cu cei care voiau să rămână subiecte religioase şi lucruri care îi interesau. Am făcut-o voluntar până în 2003, când a fost deschis Gimnaziul din Boghenii Noi, după deschiderea acestuia, am început să fiu remunerat”, relatează preotul. „Până în 2006 (anul în care a trecut la Mitropolia Basarabiei), alte activităţi nu-mi puteam permite din cauza că nu aveam bani, eram obligat să duc taxa la mitropolie.”

Taxa pentru mitropolia lui Vladimir

Trebuie să vă spun că parohul Vladimir Childescu, până în 2006, a făcut parte din Mitropolia Moldovei. În urma numirii arhimandritului Petru Musteaţă ca episcop de Ungheni şi Nisporeni, a făcut parte din grupul de preoţi care au refuzat să se subordoneze noii autorităţi bisericeşti şi au trecut la Mitropolia Basarabiei.

„Când Petru Musteaţă era protopop de Ungheni, între 2003 şi 2006, am văzut cum lucra cu preoţii, chiar am avut de suferit din cauza lui. Decizia mea de a trece la Mitropolia Basarabiei a fost susţinută de marea majoritate a enoriaşilor mei. Am avut evident şi probleme. Unii au spus că nu vor să dea biserica la români, la care le-am spus: ”Nu vă voi lua biserica în spate să o duc peste Prut, tot a voastră va rămâne”.”

Recunoaşterea enoriaşilor

„Pe 17 februarie 2007, a venit un preot la mine, pe care îl cunosc din copilărie, şi mi-a spus: ”Părinte, eu sunt trimis ca să liniştim apele, ca să te întorci în Mitropolia Moldovei, să te pocăieşti”. I-am spus că mi-am făcut alegerea. În cadrul Mitropoliei Basarabiei, pot activa liber, nu doar în cadrul bisericii, dar şi în afara acesteia. A urmat un scandal la biserică, similar celui de la Ungheni, cu securişti, poliţişti şi un preot nou-nouţ, am scăpat datorită enoriaşilor mei, în special datorită fostului director de gimnaziu Gheorghe Filipovici, actualul primar. Probabil că a fost un răspuns pentru ceea ce am făcut până atunci”, crede parohul.

În 2006, lucrurile s-au schimbat, a părăsit Mitropolia Moldovei, a scăpat de taxă şi a început să susţină activităţile elevilor. Până în 2010, a reuşit să obţină sprijinul Misiunii Sociale „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei pentru a asigura cu mâncare gimnaziul din localitate.

Miracolul acatistelor

Părintele Childescu nu percepe nicio taxă de la enoriaşii săi. „Nu iau nici la înmormântare, nici la botez şi nici la cununie”, deşi biserica este în reparaţie şi este încălzită. „Nu mai pot umbla să strâng jertfă, am făcut-o când eram începător. În urmă cu doi ani, am anunţat că vom face reparaţii. În anul trecut, în august, reuşisem să colectez doar 12 mii de lei, cu toate acestea, am început lucrările, plângeam şi făceam acatiste în faţa bisericii. Dumnezeu m-a ajutat!”, relatează preotul.

Organizează săptămânal cercuri de fotbal şi de şah. Cercul de fotbal a fost creat chiar de elevi, „au venit la mine şi mi-au spus: ”Părinte, nu are nimeni cine să ne ajute”. Eu nu joc fotbal, însă, de dragul lor, i-am susţinut”. Pentru activităţile sale, preotul recunoaşte că unii dintre colegii săi se uită cam ciudat la el, însă ceea ce face el nu este niciun păcat.

Îi premiază pe cei mai buni elevi

„În 2008, gimnaziul a luat numele lui Anatol Popovici, eroul de la Bogheni căzut la Nistru. În 2009, la o aniversare, trebuia să facem o manifestare comemorativă, însă aceasta era insuficient pentru elevi, trebuia să facem ceva mai dinamic. Am auzit de la mama eroului că acestuia îi plăcea sportul. Şi atunci am organizat competiţii la şah, dame şi tenis de masă, câştigătorii cărora au fost premiaţi în cadrul acţiunii dedicate comemorării lui Anatol Popovici. Am colectat banii de la cunoştinţe şi prieteni, pentru a putea premia elevii câştigători. Abia anul trecut, când s-au împlinit cinci ani după ce gimnaziul a luat numele lui Anatol Popovici, un agent economic s-a asociat acţiunii mele”, menţionează părintele, bucurându-se de faptul că acţiunile sale capătă sprijinul comunităţii.

„Dumnezeu îmi întoarce dublu”

Iniţial, primăria a promis o bursă „Anatol Popovici” „şi nu şi-a respectat angajamentul. Al doilea an, am decis să-mi iau şi acest angajament, „am premiat trei cei mai buni elevi din gimnaziu, Dumnezeu îmi întoarce dublu pentru ceea ce fac eu, asta s-o ştie toţi”.

Anul trecut, preotul Childescu a decis să învioreze sărbătorile de Paşti, „să mai facem ceva în afară de sfinţirea păştilor”. „Am organizat un concurs de masă pascală la care au participat toate satele din comuna Boghenii Noi. Câştigătorii au fost premiaţi. L-am invitat pe Vitalie Dani şi pe Adriana Ochişanu, m-am gândit că dacă nu vin sătenii la biserică, să vină la această masă pastorală, şi eu să fiu în mijlocul lor. A fost foarte frumos.” Preotul vrea ca şi această acţiune să aibă continuitate.

În prima parte a săptămânii, îşi petrece timpul la Chişinău, câştigă „un ban în plus”, lucrând la o instituţie particulară, „acolo am o sursă de venit, trebuie să am grijă de familia mea”. Preotul face curăţenie la o întreprindere în Chişinău, nu îi este ruşine pentru asta, are patru copii şi o soţie foarte bolnavă, însă despre asta n-am aflat de la el.

Ilie Gulca