Pierduţi pe drumul Tiraspol-Odesa-Chişinău

În ultimii ani, se înregistrează un val de migraţie spre Odesa a copiilor vagabonzi proveniţi din familiile vulnerabile

În regiunea transnistreană nu există centre pentru reabilitarea minorilor vagabonzi. Din această cauză, mai bine de un deceniu, părinţii care îşi ignoră responsabilităţile nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti, ci se aleg doar cu amenzi. În ultimii ani, se înregistrează un val de migraţie  spre Odesa a copiilor din familiile vulnerabile, unde aceştia ajung în stradă, cerşesc, se droghează, inhalează clei. Unii din ei revin infectaţi cu HIV SIDA. În stânga Nistrului această infecţie nu face parte din categoria maladiilor pentru care bolnavilor li se acordă grade de invaliditate.

Svetlana COROBCEANU

Jurnalişti de pe ambele maluri ale Nistrului s-au întrunit joi la Tiraspol. Misiunea OSCE în colaborare cu Centrul de Investigaţii Jurnalistice de la Chişinău şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie a dat startul unui nou ciclu de cluburi de presă care are drept scop combaterea traficului de fiinţe umane.

La şedinţa de joi a clubului de presă au participat experţi, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale specializate în problema traficului de fiinţe umane de la Tiraspol şi de la Chişinău. Nu a lipsit nici reprezentantul aşa-numitului serviciu de securitate transnistrean, un oarecare Şarikov, care a monitorizat întâlnirea aşezat într-un colţ al sălii de şedinţe din cadrul misiunii OSCE.

Invalizi fără a li se recunoaşte invaliditatea

Într-un interviu pentru JURNAL, Natalia Savcina, preşedinta organizaţiei „Iniţiativa femeilor” din Tiraspol, organizaţie care activează din 2010, ne-a relatat că, în decurs de doi ani, pe lângă victimele traficului de persoane şi cele ale violenţei în familie, au acordat, în colaborare cu OIM de la Chişinău şi organizaţia „Veritas” din Odesa, asistenţă psihologică şi materială la 30 de minori vagabonzi, recuperaţi de pe străzile şi de prin coclaurile regiunii Odesa. Majoritatea minorilor care au migrat în Ucraina au vârsta de 11 – 17 ani, au părinţii vii, care sunt însă alcoolici sau îşi maltratează copiii şi aceştia fug de acasă. Aleg destinaţia Odesa deoarece în acest oraş-port au posibilitatea să câştige cerşind, unii mai vând bere, alţii spală maşini pentru o sticlă de votcă sau ţigări.

Majoritatea copiilor vagabonzi locuiesc în subteranele de canalizare ori în subsoluri. Cerşesc, se droghează, inhalează clei. Fraţii Alexandru şi Vladimir C. (nume schimbate – n. red.) din Tiraspol au plecat la vârsta de 14 ani de acasă. Ambii s-au întors infectaţi cu virusul imuno-deficitar HIV SIDA. „Acum sunt imobilizaţi la pat, se mişcă cu greu şi nu au niciun venit, deoarece în stânga Nistrului HIV SIDA nu este inclus în lista maladiilor pentru care persoanelor bolnave li se acordă grad de invaliditate. Îi ajutăm să se integreze, le cumpărăm medicamente”, ne spune preşedinta organizaţiei. Deoarece în stânga Nistrului nu există centre pentru reabilitarea minorilor, mai bine de un deceniu nu se mai practică decăderea din drepturile părinteşti în familiile în care părinţii îşi neglijează responsabilităţile.

„Organizaţia „Veritas” din Odesa informează OIM-ul de la Chişinău că adolescenţii sunt cazaţi pentru o perioadă în unul din centrele de reabilitare din dreapta Nistrului, după care suntem contactaţi şi, cu ajutorul autorităţilor locale de la noi, întoarcem aceşti copii în familie, de fapt, în acelaşi mediu din care au evadat ei. La scurt timp după ce se încheie acest itinerar, Odesa-Chişinău-Tiraspol, aceiaşi minori ajung iarăşi pe străzile din Odesa”, ne mai spune Natalia Savcina.

O gaură la hotarul cu Ucraina

Lilia Gorceag, psiholog la Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor şi Potenţialelor Victime ale traficului de fiinţe umane, a declarat că 15 din aceşti copii au fost asistaţi în cadrul Centrului de reabilitare de la Chişinău. „Acum unii s-au întors în familie, alţii au venit la centru şi nu doresc să revină acasă, stau câte doi–trei ani. Fără îndoială, situaţia este foarte dificilă”, consideră ea. Unii din aceşti copii au câte patru–cinci clase, alţii n-au studiat niciodată.

Potrivit experţilor, deşi se ştie bine locul pe unde migrează copiii, o gaură în aşa-numitul hotar transnistrean din preajma s. Nicolaevca, raionul Slobozia, autorităţile din stânga Nistrului nu întreprind nimic pentru a opri migraţia minorilor vagabonzi.

Pe lângă organizaţia „Iniţiativa femeilor”, la Tiraspol mai activează o linie fierbinte pentru victimele traficului de persoane sau ale violenţei în familie. Una din problemele existente la acest capitol ţine de refuzul oamenilor de a se adresa cu plângeri la miliţie, iar dacă le depun totuşi, la scurt timp le retrag. „Oamenii se tem de organul de miliţie şi nu cred că acesta i-ar putea ajuta”, mai spun experţii.

Acces limitat la informaţii

Deşi clubul de presă abordează o problemă dureroasă, la el nu a binevoit să participe nimeni din aşa-numitele autorităţi de la Tiraspol. În cadrul discuţiilor, o critică oricât de mică la adresa autorităţilor din stânga Nistrului sau „din republica noastră”, cum îi spun jurnaliştii de aici, era imediat însoţită de o serie de laude reparatorii. Natalia Porubin de la Centrul de Investigaţii Jurnalistice de la Chişinău a lansat îndemnul ca cei care doresc să realizeze o investigaţie să apeleze la CIJ, pentru suport informaţional şi material. Un reporter de la Tiraspol a remarcat că a dorit să scrie un articol despre situaţia tuberculozei, medicul specialist i-a cerut să vină cu o cerere pe adresa aşa-numitului ministru al sănătăţii din Tiraspol, deoarece li s-a interzis să dea informaţii în presă fără acordul mai marilor.

 

Potrivit publicaţiei ucrainene censor.net.ua, în or. Odesa sunt peste 3000 de copii vagabonzi originari din Republica Moldova, Rusia, Belarus şi Ucraina. Spre deosebire de orfanii ajunşi în stradă după cel de-al Doilea Război Mondial, majoritatea minorilor vagabonzi de azi au părinţi vii, care sunt alcoolici şi îşi ignoră responsabilităţile.