Piatra cu panglici // Observator

Treceam zilele acestea prin Piaţa Marii Adunări Naţionale şi am văzut „piatra lui Ghimpu”, care nu le dă pace comuniştilor şi chiar dlui Dumitru Diacov, preşedinte de onoare al PD.

Privită de departe, până a putea citi inscripţia ce spune că pe locul respectiv va fi înălţat un monument în memoria victimelor ocupaţiei sovietice şi ale regimului totalitarist comunist, înfăşurată în panglici (tricolore), piatra arăta ca o cutie-cadou, adusă de cineva în PMAN şi depusă în faţa clădirii Guvernului. O piatră înfăşurată de mai multe ori în panglici, fie ele şi tricolore (de altfel, nu chiar de primă prospeţime), pierde din „sobrietate”, capătă un aspect nefiresc, mai puţin estetic.

Din punct de vedere artistic, panglicile par un exces, dictat de zelul unora de a fi mai „patrioţi” decât alţii, care, dacă le dai voie, vor înfăşura în tricolor nu numai băncile din parcuri, dar şi tomberoanele. Cu mulţimea de flori prinse în ele, piatra ce ce se vrea un semn de omagiu se transformă într-un fel de „instalaţie”, într-o improvizaţie bizară, lipsită de gust.

Dacă nu se poate renunţa la panglici, primăria cel puţin să asigure curăţarea sau înlocuirea lor cu altele curate. Florile pot fi depuse la temelie.

Paul Borzac