Philo

10414551_10201933977819549_7130966487512529221_nUn lucru despre care îți dai seama uitându-te înapoi la ceea prin ce ai trecut – o „crasă banalitate”, până la urmă – e că nu ai fi putut fi ceea ce ești fără câțiva oameni care te-au făcut ceea ce ești.

Că nu ai fi putut fi ceea ce ești dacă nu te-ai fi născut, în trup, într-un loc anume, într-un timp anume, printre oameni care te-au învățat să vorbești, să citești, să scrii, să asculți.

Astfel, ceea ce suntem noi, ceea de ce ne ținem cu toată tăria – pentru că e singurul lucru de care putem dispune – nu ni se datorează. Vine din altă parte. Nu e al nostru decât în măsura în care a venit de la altcineva și e un răspuns la altcineva, o raportare la altul.

Postarea asta e un fel de a-mi exprima recunoștința. Scriind-o, număr în minte oamenii care m-au făcut ceea ce sunt. Postarea asta ar fi putut fi o înșiruire de nume.

Mi-ar plăcea să cred că, citind-o, ați început să numărați, în minte, oamenii care au făcut asta –pentru dumneavoastră.

Alex Cosmescu

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău