Deseori, pentru a înțelege un fenomen – sau pentru a-l critica – e bine să revii la sensul originar al cuvântului care îl desemnează. Sau la o descriere a fenomenului, așa cum era el la început. La început, universitatea nu era o „instituție” care să „presteze servicii educaționale”. Numele ei complet era universitas magistrorum et scholarium, adică „totalitatea profesorilor și studenților”. Nu o instituție separată de ei și care există independent de ei – dar însăși comunitatea celor care învață și celor care predau. Autoorganizată și autonomă. Universitatea din Paris sau din Bologna nu era o clădire sau o adunătură de birocrați, dar comunitatea parizienilor sau bolognezilor (inclusiv „migranți educaționali”) pentru care învățarea era ceva important. Și care luau împreună decizii referitoare la subiecte care îi vizau pe toți – deciziile ce pot afecta o comunitate trebuie luate de comunitatea însăși. Păcat că structurile de genul acesta care au mai rămas în lume pot fi numărate pe degete.
Alex Cosmescu
Jurnal de Chișinău
