Deseori, pentru a înțelege un fenomen – sau pentru a-l critica – e bine să revii la sensul originar al cuvântului care îl desemnează. Sau la o descriere a fenomenului, așa cum era el la început. La început, universitatea nu era o „instituție” care să „presteze servicii educaționale”. Numele ei complet era universitas magistrorum et scholarium, adică „totalitatea profesorilor și studenților”. Nu o instituție separată de ei și care există independent de ei – dar însăși comunitatea celor care învață și celor care predau. Autoorganizată și autonomă. Universitatea din Paris sau din Bologna nu era o clădire sau o adunătură de birocrați, dar comunitatea parizienilor sau bolognezilor (inclusiv „migranți educaționali”) pentru care învățarea era ceva important. Și care luau împreună decizii referitoare la subiecte care îi vizau pe toți – deciziile ce pot afecta o comunitate trebuie luate de comunitatea însăși. Păcat că structurile de genul acesta care au mai rămas în lume pot fi numărate pe degete.
Alex Cosmescu
Jurnal de Chișinău
Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)
- Gheorghe Bâlici // Plugușorul - 27 decembrie 2019
- EDITORIAL // Ultimul număr nu e ultimul cuvânt - 26 decembrie 2019
- „M-am lăsat adoptată de Canada!” - 9 decembrie 2019
