Philo // Prae-legere

51dc24f9b9771În universitățile medievale, o „prelegere” însemna că profesorul citea un text în fața studenților – eventual improvizând un comentariu. În latină, prae-legere asta și înseamnă: a citi în fața cuiva. Avea sens, cel puțin pe atunci, pentru că textele erau rare și manuscrise.

Lectio – care a dat lecție, lesson, leçon – înseamnă pur și simplu lectură; dar verbul legere, pe lângă a citi, mai are un sens: a culege sau a aduna. Ca și legein în greacă, de unde avem și substantivul logos.

Într-un fel, lectura e și ea un fel de culegere – sau selectare – a unor idei care să rămână în noi și să lucreze acolo. Citind, adunăm. Adunăm în minte lucruri care, odată și odată, s-ar putea să se lege, de la sine, și să producă ceva nou. Desigur, nu putem culege tot – și „adunăm” doar ceea ce ne afectează cumva, ceea ce ne mișcă.

Această „adunare”, totuși, e în primul rând responsabilitatea celui care citește sau ascultă – nu a celui care vorbește sau scrie; cuvintele celuilalt sunt câmpul de pe care culegi.

Alex Cosmescu