Philo

alexcosmescu

Un text bun e de obicei cel în care fiecare frază e bună. Un text din care s-au tăiat toate bucățile slabe. Într-o notiță de jurnal, Wittgenstein compara o frază cu o parte bună și una proastă cu un măr pe jumătate stricat. Ca să-l poți mânca – sau ca să-l dai altcuiva să-l mănânce – trebuie să-l cureți și să înlături bucata stricată. Așa funcționează, la nivel microscopic, lucrul pe text: examinezi fiecare parte a unei fraze și vezi ce poate rămâne și ce nu. Când vezi că dintr-o frază nu ai ce salva, o tai cu totul.

Mai e și nivelul macroscopic, al aranjării bucăților de text în cea mai bună succesiune. Dar nu țin minte să fi văzut vreodată un text bun compus doar din fraze proaste – deși uneori într-un text bun găsești doar fraze acceptabile și întregul e mai mult decât suma părților.

Dar baza e frazarea. Și priceperea de a diferenția o frază bună de una proastă o numesc „ochi de filolog”.

Alex Cosmescu