Philo

alexcosmescu

Războiul prin graffiti e interesant de urmărit. Vine cineva, scrie pe perete o frază care îl exprimă – și nu numai pe el, dar și un grup cu care se identifică. Cei care văd zâmbesc sau se enervează. Dar, uneori, cineva simte că mesajul „nu-l reprezintă” și, când nimeni nu-l vede, taie cu vopsea de altă culoare și scrie altceva.

Există o competiție de felul ăsta între „proromâni” și „moldoveniști”. Unii scriu, de exemplu, „Basarabia e România”, alții adaugă un „nu” înainte de „e”. Peste două nopți, primii taie cuvântul „nu”. Mai nou, se poartă o luptă între „conservatori” și „europeniști”. Cineva scrie „Europa nu are valori” și, peste noapte, altcineva adaugă la sfârșit „sovietice”. E o deturnare un pic mai inteligentă a mesajului.

Dar cel mai ciudat e cum unii se simt deranjați să vadă scris pe un zid ceva cu ce nu sunt de acord și sunt motivați să schimbe asta. Vedem pe zidurile orașului cum un discurs încearcă să-l înlocuiască pe altul. Tot așa cum se întâmplă în mințile noastre.

Alex Cosmescu