Petru Vicol: „Deschiderea arhivelor depinde de cei care au iniţiativă legislativă”

Interviu cu Petru Vicol, director al Arhivei Naţionale a Republicii Moldova 

În procesul de transmitere a documentelor Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) către Arhiva Naţională a Republicii Moldova (ANRM) a fost depistat un dosar în care lipsesc mai multe file, nu ştim deocamdată dacă acesta este un fapt izolat sau o acţiune organizată a SIS-ului de a cenzura dosarele unor persoane supuse persecuţiilor de regimul comunist înainte ca acestea să ajungă la marele public. Asupra acestui detaliu vom reveni în cadrul altui material în care vom solicita opinia SIS-ului. 

–      Stimate dle director, în timp ce ANRM se declară o instituţie publică la care are acces publicul larg, ANRM este izolată, nu are un site, ai impresia că aici s-a perpetuat secretomania specifică instituţiilor sovietice de arhivă…

Vreau să vă contrazic. Arhivele au fost întotdeauna instituţii cu un regim special în ceea ce priveşte accesul pentru marele public. ANRM este o instituţie publică şi în niciun caz una izolată. Există un regim mai special de activitate. Acest regim are drept obiectiv protejarea documentelor de arhivă. Accesul la sala de studii este liber pentru cetăţenii RM şi cei străini. Sunt şi unele restricţii. În ce priveşte deschiderea unui site, acest subiect se discută de mai mult timp. Site-ul Serviciului de Stat de Arhivă al RM, instituţie căreia i se subordonează ANRM, este în proces de elaborare. Obiectivul site-ului va fi de a informa cetăţenii ce documente păstrează instituţiile de arhivă din RM, modalitatea de a accesa aceste documente, legislaţia arhivistică, modalitatea de solicitare a informaţiei, precum şi multe lucruri utile.Site-ul va fi finalizat şi lansat în curând, aproximativ în două luni.

–      Îndrăznesc să menţionez că secretomania se manifestă şi în comportamentul unor angajaţi…

Trebuie să recunoaştem că unii dintre angajaţii ce activează de mulţi ani au conservat în comportamentul lor unele elemente specifice perioadei sovietice, când accesul la documente era mult mai restrâns. Cu toate acestea, trebuie să spun că aceştia îşi cunosc foarte bine domeniul. În prezent, în RM nu există o instituţie de învăţământ care ar instrui specialişti în domeniul arhivisticii. De aceea, angajaţii cu experienţă sunt adevăraţi profesori pentru cei mai tineri.

–      Cât de accesibile şi complete sunt inventarele ANRM?

Există acces liber la toate inventarele. Problema constă în faptul că inventarele au fost elaborate în perioada sovietică. Şi aici este o deficienţă a ANRM, deoarece nu am reuşit să le traducem pe toate în română şi să le actualizăm. În urma procesului de perfectare şi modificare a inventarelor, într-adevăr apar multe probleme legate de cât de corect sunt întocmite ele. Am în vedere coincidenţa dintre titlul dosarului din inventar şi cel de pe coperta dosarului şi conţinutul acestuia. Trebuie să subliniez că toate dosarele din ANRM sunt inventariate.

–      Se vehiculează că după cel de-al Doilea Război Mondial, URSS a adus din România foarte multe documente, în special dosare care vizează Frontul de Est, administraţia românească în Basarabia şi Transnistria. Documente care ar putea înlătura multe enigme legate de istoria contemporană a României…

În anii ’50 ai secolului trecut, în RSSM a fost adusă o parte din documentele care au fost evacuate de către administraţia românească în 1944. Astăzi, în arhivele din România se mai întâlnesc colecţii importante de documente despre istoria acestui spaţiu. E important că aceste documente există şi nu s-au pierdut pentru totdeauna, deşi trebuie să menţionez că multe documente importante au dispărut în vâltoarea acelor evenimente dramatice.

–       Lucrând cu nişte dosare privind istoria învăţământului din Basarabia, am descoperit dosarul lui Constantin Stere întocmit de un inspectorat de poliţie de la Iaşi până la unirea Basarabiei cu România. Cum a ajuns acest dosar la Chişinău?

Realizaţi contextul în care au fost retrocedate aceste documente. Multe dosare s-au rătăcit, multe au dispărut.

–      Sub pretextul informaţiei cu caracter personal şi al secretului de stat, în perioada guvernării comuniste s-a interzis accesul la multe dosare privind mişcarea antisovietică din Basarabia… 

Accesul la dosarele ce conţin informaţii cu caracter personal cad sub incidenţa Legii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal aprobată în 2007. Conform acestei legi, accesul liber la informaţia cu caracter personal poate fi asigurat în anumite condiţii. Una din acestea prevede accesul liber după expirarea a 100 de ani de la data întocmirii documentului.

–       Sub incidenţa acestei legislaţii cad şi dosarele persoanelor care au deţinut funcţii importante în perioada sovietică?

Sub incidenţa acestei legi cad toate dosarele ce conţin informaţii cu caracter personal.

–      Şi acum despre dosarele aduse de la SIS…

S-a finalizat elaborarea primului inventar, a celor 5000 de dosare pe care le-am preluat în prima tranşă. Odată ce inventarele vor fi întocmite, la aceste dosare vor avea acces în primul rând rudele celor supuşi persecuţiilor regimului comunist, în ce priveşte accesul cercetătorilor, acesta cade sub incidenţa legislaţiei ce prevede protejarea informaţiei cu caracter personal.

–      În acest caz, nu vom putea afla niciodată numele persoanelor care au făcut poliţie politică…

Discuţii despre accesul la aceste dosare, în primul rând al cercetătorilor, au avut loc şi mai continuă. Există două opinii: unii solicită accesul liber la dosare, iar alţii insistă asupra respectării legii actuale. Credem că sunt necesare discuţii publice despre acest subiect, iar cea mai bună soluţie ar fi modificarea cadrului legal care ar stabili modul de acces anume pentru aceste dosare ale persoanelor supuse persecuţiilor în perioada regimului sovietic. Acest lucru depinde de cei care au iniţiativă legislativă.

–      Ştiu despre un caz în care un cercetător a avut ocazia să cerceteze la SIS, cu mai mulţi ani în urmă, un dosar al unui membru al Sfatului Ţării. Recent, după ce dosarele au fost transmise ANRM, revenind asupra acestui dosar pentru nişte detalii de anchetă, a descoperit că o bună parte din file a dispărut. Cum comentaţi acest caz?    

Vreau să vă asigur că acest lucru nu s-a întâmplat în incinta arhivei. Din câte ştiu, acest dosar are o numerotare dublă a paginilor. La aceste dosare nu a avut acces nimeni, ele au fost aduse de la SIS sub pază, angajaţii SIS-ului le-au dus în depozit unde au fost sigilate. Când, cine şi în ce condiţii a făcut acest lucru nu vă pot spune.

–      Vă mulţumesc pentru interviu.

Interviu realizat de Ilie Gulca