Petru Bogatu: Visul american pentru Republica Moldova

La Moscova, pe strada Michurinski, în apropierea Academiei FSB,  chiar în timpul întâlnirii oficiale dintre Joe Biden şi Dmitri Medvedev, s-a produs o explozie. Din fericire, nimeni n-a fost ucis. Totuşi, acest incident este simptomatic.

„Zdrobiţi autocraţiile filoruse!”

Actul terorist comis miercuri confirmă cum nu se poate mai bine diagnosticul pe care i l-a pus Rusiei vicepreşedintele SUA. Acum doi ani, el a declarat că această ţară se stinge. Sub presiunea problemelor interne, Moscova se va vedea silită, zicea Biden, să cedeze şi s-o lase mai moale.

 

În octombrie 2009, cu ocazia vizitei sale la Bucureşti, vicepreşedintele american a fost şi mai explicit. El a spus că pretenţia Rusiei de a avea sfere de influenţă este o prejudecată din secolul XIX. Joe Biden a îndemnat statele Europei Centrale să ajute republicile ex-sovietice să răstoarne regimurile autoritare şi să le desprindă efectiv de tutela Moscovei.

 

Aceste afirmaţii, făcute la doar câteva luni de la protestele de la 7 aprilie 2009 din Chişinău, s-au constituit într-un semnal foarte clar că administraţia Obama a preluat, de fapt, conceptul republicanului McCain despre lume şi marchează pregnant teritoriul democraţiei din spaţiul european al fostului bloc sovietic pentru a nu mai ceda din el o iotă ruşilor. Republica Moldova a avut norocul se fie inclusă în acest areal al libertăţii, protejat de americani, fapt de pe urma căruia s-a ales cu un sprijin politic şi economic fără precedent.

 

Pe de altă parte, Washingtonul, speculând cu brio slăbiciunile  Kremlinului despre care vorbea anterior Joe Biden, a reuşit, până la un anumit punct să îmblânzească ursul, să-l facă să coopereze în chestiunea Afganistanului sau în cea a Iranului. Asta însă în niciun fel n-a schimbat datele problemei. Americanii colaborează cu regimul Putin pe care îl consideră atavic şi până la urmă muribund.

 

Pacientul a transpirat înainte de moarte?

 

Deloc întâmplător, Matvei Ganopolski, cunoscutul jurnalist de la Radio „Eho Moskvî”, a ilustrat negocierile dintre Joe Biden şi Dmitri Medvedev cu un banc haios. Iată-l.

Intră medicul în salon şi află că pacientul a decedat subit.

 

– De ce a murit bolnavul?

– De anemie.

– Dar înainte de moarte a transpirat?

– Da.

– Asta-i bine!

 

Şi vicepreşedintele SUA, cu ocazia vizitei la Moscova, a declarat că sunt semne bune în Rusia. Aceasta, ce-i drept, încă nu şi-a dat obştescul sfârşit, chit că asudă din abundenţă. Se stinge, ca să-l cităm pe Joe Biden. Şi chiar dacă decesul nu este inevitabil, îi este scris să rămână infirmă, fapt ce, de altfel, nu o face mai puţin periculoasă pentru vecini. Handicapul pe unii nu-i temperează, ci dimpotrivă, îi înrăieşte.

 

„O poveste de succes”

 

În această situaţie, Joe Biden vine la Chişinău „într-o poveste democratică de succes”, după cum a dezmierdat el Republica Moldova în ajunul vizitei. Şi ca această operă politică să fie şi mai faină, Washingtonul pare să ne ofere un favor de excepţie. Aşa cum a sugerat miercuri, la Clubul de Presă, ambasadorul Asif Chaudhry, la ora actuală se lucrează în vederea ridicării amendamentului Jackson-Vanik pentru Republica Moldova.

 

Acesta, precum se ştie, a fost adoptat la Washington în anul 1974. El a introdus restricţii în relaţiile comerciale americane cu URSS şi ţările din blocul sovietic care au împiedicat emigrarea evreilor. Imperiul răului a dispărut demult, dar amendamentul a rămas valabil şi astăzi pentru întreg spaţiul CSI. Recent, senatorul John McCain a cerut Congresului anularea lui pentru Republica Moldova, ceea ce ar elimina toate barierele comerciale dintre cele două state.

 

Contribuind prin asistenţa lor adesea decisivă la scrierea „poveştii democratice de succes”, americanii vor căuta, fireşte, ca aceasta  să nu degenereze, sub greutatea conflictelor interne sau a uneltirilor externe, într-o parodie. Mai cu seamă că eroii care o populează uneori au deja senzaţia că trăiesc o farsă. Sau chiar o tragedie. În ciuda acestui fapt, vicepreşedintele Biden ne încurajează să visăm visul american. Acel vis al unei ţări, vorba lui James Truslow Adams, în care „viaţa ar trebui să fie mai bună, mai plină, mai bogată pentru toţi”.

 

Totuşi, oricât s-ar strădui editorul de peste ocean, succesul „poveştii democratice de succes” depinde cu precădere de autorul colectiv de la faţa locului. Chiar dacă Biden dă de înţeles că ne achită costurile ei şi ne protejează de detractorii de la Răsărit,  doar creaţia populară va decide până la urmă dacă aceasta se termină cu un happy-end.

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu