Petru Bogatu: Victoria bolşevismului asupra poporului

Ieri, ministrul de Externe al Georgiei, Grigol Vaşadze, a taxat sărbătorirea în Rusia a Zilei Victoriei nu la 8 mai, ci la 9 mai drept clovnerie. Şi de bună seamă, nu-i întâmplător faptul că Moscova insistă să nu fie ca toată lumea. Dincolo de orgoliul ei nemăsurat de a se erija în cea de-a treia Romă, există şi nişte motive profane care constituie încă o taină straşnică a Kremlinului.

Cine l-a otrăvit pe Stalin în ajunul războiului?

Stalin, care a impus această diferenţă de o zi, ştia mai bine ca oricine că pentru regimul său sfârşitul celui de-al doilea război mondial avea o semnificaţie ascunsă. Pentru el înfrângerea lui Hitler însemna mai întâi de toate victoria sa personală asupra poporului aşa-zis sovietic.
În ultimul timp, istoricii din Rusia şi cei occidentali fac descoperiri de-a dreptul senzaţionale privind adevăratele cauze şi circumstanţe ale atacului Germaniei asupra URSS în ziua de 22 iunie 1941. Cercetătorul Vladimir Meşcereakov, de exemplu, a editat recent studiul „Stalin şi complotul militar din 1941” în care, cu lux de amănunte, demonstrează că la 19 iunie 1941 liderul sovietic a fost otrăvit şi timp de o săptămână s-a zbătut între viaţă şi moarte. Iată de ce dictatorul dispăruse fără urmă în primele zile de război şi s-a întors la Kremlin abia la 29 iunie.

Atentatul ar fi fost comis de un grup influent al Armatei Roşii care îşi propunea îndepărtarea lui Stalin de la putere prin săvârşirea unei lovituri de stat. Conspiraţia de la Moscova era coordonată cu Wehrmacht-ul german. Acest fapt a fost posibil datorită unei colaborări strânse între militarii sovietici şi cei germani care a început încă prin anii douăzeci şi a durat de-a lungul unui deceniu şi ceva.

În fruntea conjuraţiei militare s-ar fi aflat mareşalul Kulik, generalii Timoşenko, Jukov, Pavlov, Vatutin, amiralii Kuzneţov, Octeabrski şi alţii. Acesta a fost, de altfel, cel de-al doilea mare complot militar din URSS. Primul s-a derulat în anii treizeci, eşuând în mai 1937, când Tuhacevski, Iakir, Uborevici şi alţii au fost arestaţi şi executaţi. În urma acestei tentative neferice de răsturnare a lui Stalin, fuseseră încarceraţi sau împuşcaţi zeci de mii de generali şi ofiţeri. Din cei cinci mareşali pe care îi avea URSS atunci, trei au fost executaţi: Tuhacevski, Egorov şi Bliuher.
Totuşi, în ciuda represaliilor din 1937-1938, în armata roşie supravieţuiseră destui conspiratorii şi adversari ai stalinismului ca militarii să se mai răzvrătească încă o dată în 1941. Lovitura de stat a început, după cum am spus, cu atentatul la viaţa lui Stalin, intervenţia surprinzătoare a diviziilor germane şi preluarea de către Timoşenko şi Jucov a puterii reale în primele zile de război.

Tentativă de lovitură de stat la 22 iunie 1941

Tocmai de aceea, de exemplu, discursul radiofonic al lui Molotov, de la 22 iunie 1941, e doldora de inexactităţi şi chiar de aiureli incredibile. El nu spune un cuvânt, bunăoară, despre grelele pierderi pe frontul de Vest, dar vorbeşte, în schimb, despre ofensiva armatei române în sud. În realitate, în prima zi de război, trupele germane înaintau rapid anume în Belarus, iar la Prut situaţia era relativ calmă. De unde şi concluzia că generalii armatei roşii nu informau sau chiar dezinformau conducerea politică a ţării, aşteptând să moară Stalin care, după cum am spus, fusese otrăvit.

Între timp, generalul Dmitri Pavlov, comandantul Frontului de Vest, una dintre căpeteniile complotului, s-a dat la o parte şi le-a permis germanilor să avanseze în adâncul teritoriului sovietic cu viteza unor maşini de cursă. În primele 17 zile de război, trupele sale au pierdut 420 mii de soldaţi din totalul de 625 mii. Mai târziu, pentru a explica neverosimila prăbuşire a armatei roşii în primele săptămâni de război, istoriografia oficială sovietică a avansat teoria absurdă potrivit căreia URSS nu ar fi fost pregătită de război. Fals. Potrivit lui Alexandr Suvorov, în multe privinţe, armata roşie era chiar peste cea germană.

Peste 1 milion de militari sovietici au luptat contra URSS

Numai după înlăturarea lui Timoşenko şi arestarea lui Pavlov, Stalin care între timp se întremase şi revenise la pupitrul de comandă, spre stupefacţia conspiratorilor, a reuşit să îndrepte întrucâtva lucrurile. Unii dintre complotişti au scăpat basma curată, dar luptau ulterior de o manieră ciudată, fără să-şi cruţe ostaşii. Gheorghi Jukov, de exemplu, în multe bătălii a învins cu preţul a 10-12 soldaţi sovietici ucişi contra unui singur neamţ.

O parte din participanţii la complot au dezertat. Generalul Vlasov şi alte sute de ofiţeri superiori ai armatei roşii au trecut de partea Germaniei şi au format Armata Rusă de Eliberare. În total, împotriva URSS au luptat în timpul celui de-al doilea război mondial peste un milion de foşti militari sovietici. E o cifră ieşită din comun. Niciun stat în istoria omenirii n-a avut pe timp de război atâţia trădători. Regimul bolşevic era detestat şi urât de majoritatea cetăţenilor sovietici şi numai comportamentul dement al lui Hitler, care le-a dat cu piciorul potenţialilor aliaţi din sânul populaţiei sovietice, l-a salvat pe Stalin.

Victoria aliaţilor de la 8 mai a netezit drumul spre democratizarea Europei de Vest. Victoria lui Stalin de la 9 mai asupra propriului popor a fost începutul ocupaţiei sovietice a Europei Centrale şi de Est.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu