Petru Bogatu: Urmele atentatului din Chişinău duc la Moscova

Încet-încet, ne asemănăm tot mai mult cu Rusia unde oamenii sunt împuşcaţi sau aruncaţi în aer în plină stradă. Deflagraţia din centrul Chişinăului în urma căreia a fost omorât Igor Ţurcan, preşedintele Federaţiei de Tenis, nu-i un accident, ci un asasinat. Ceea ce se vedea cu ochiul este confirmat de experţii serviciilor speciale, poliţie şi oficialităţi.

Crimă pregătită din timp

În opinia şefului Secţiei analiză şi informaţie din cadrul Serviciului Protecţie şi Pază de Stat, Viorel Marinescu, explozia în urma căreia şi-a pierdut viaţa Igor Ţurcan a fost pregătită cu mult timp în urmă. Un punct de vedere similar acreditează şi Ghenadie Cosovan, fostul viceministru de Interne. Ancheta califică deflagraţia ca fiind „omor premeditat”. Premierul Vlad Filat de asemenea afirmă că la mijloc e un atentat.

Nu ştiu de ce, înclin să-l cred pe Mihai Godea când acesta susţine că asasinatul „este un avertisment” şi dă de înţeles că autorii crimei odioase, omorându-l pe şeful său de campanie electorală, îl hărţuiesc, de fapt, pe el. Aşa pare să fie. Mă bate gândul, totuşi, că fostul vicepreşedinte al PLDM este un obiectiv de atac fals. El este hăituit ca să se teamă alţii. În legătură cu acest caz, se avansează mai multe ipoteze.

Potrivit unora, de exemplu, Igor Țurcan, fiind responsabil de finanţarea campaniei lui Mihai Godea, este victima tonelor de bani negri care au căzut instantaneu, parcă din senin, în curtea unui concurent electoral făcut peste noapte. Alţii bănuiesc că la mijloc ar fi o reglare de conturi legată de afacerile preşedintelui Federaţiei de Tenis. Zice-se că el ar fi avut datorii cifrate la sute de mii de euro, multe dintre tranzacţiile sale fiind neoficiale. Există voci care spun că asasinarea sa urmăreşte destabilizarea AIE în preajma turului doi de scrutin.

Oricât ar părea de paradoxal, nu-i exclus că toate aceste versiuni să conţină cel puţin un sâmbure de adevăr. Cum stau lucrurile în realitate, desigur, am putea să nu aflăm în viitorul previzibil, întrucât astfel de crime sunt săvârşite de profesionişti care ştiu să şteargă urmele faptei. Totuşi, un lucru pare cert.

Motivaţii politice

Igor Ţurcan era o persoană vulnerabilă. Mai întâi, a fost implicat într-un litigiu extrem de dubios din cadrul Federaţiei de Tenis. Mai apoi, n-a restituit, potrivit poliţiei, mari sume împrumutate. În fine, a intrat în jocul lui Mihai Godea care în ultimul timp a făcut nişte mutări politice pe cât de stranii, pe atât de suspecte. Toate acestea, luate laolaltă, îl făceau pe Igor Ţurcan o ţintă extrem de comodă a provocărilor, deoarece moartea sa poate să împingă ancheta pe multiple piste false, iar pe de alta, loveşte prin ricoşeu şi în PLDM, şi în AIE.

Cu alte cuvinte, uciderea lui Igor Ţurcan convine adversarilor actualei puteri de la Chişinău. Motivaţia asasinatului, oricum ai da, pare să fie politică. Iar urmele atentatului, la o privire mai atentă, duc la Moscova, chiar dacă în pregătirea şi executarea lui au fost, probabil, antrenate cercuri interesate din Republica Moldova.

Acte teroriste de tipul celui din centrul Chişinăului sunt în stilul KGB şi al actualelor servicii secrete ruse. Maşina care a fost aruncată în aer era parcată, precum se ştie, de câteva zile în preajma sediului preşedintelui Federaţiei de Tenis. Înseamnă că cineva l-a urmărit constant pe Igor Ţurcan, pândind momentul potrivit. Explozivul era controlat de la distanţă şi a fost detonat la o apăsare de telecomandă. Într-o atare manieră serviciile secrete ale Rusiei au lichidat mai mulţi comandanţi ceceni.

Kremlinul ne ameninţă?

Ceea ce inculpă însă Kremlinul este faptul că acesta adesea recurge la astfel de diversiuni îndreptate împotriva unor regimuri indezirabile din spaţiul CSI. La finele lunii august a anului trecut, bunăoară, în toiul unei furibunde campanii de presă pe care televiziunile de la Moscova o purtau contra preşedintelui belarus Lukaşenko, nişte necunoscuţi au aruncat două recipiente cu un lichid inflamabil în curtea Ambasadei Rusiei din Minsk. Incidentul a stârnit o adevărată isterie la Moscova. Ruşii acuzau oficialităţile belaruse că acestea le atacă diplomaţii.

Două luni mai târziu, în septembrie 2010, a fost omorât ziaristul şi unul dintre liderii opoziţiei belaruse Oleg Bebenin. Observatorii occidentali au întrezărit repede urmele ruseşti ale acestor crime, fapt confirmat chiar de Alexandr Lukaşenko. Liderul de la Minsk a declarat pe şleau că îndărătul diversiunilor se întrevede mâna Moscovei. „Un atac, al doilea, explica el, fiind coroborate cu zdruncinarea economiei, creează impresia de haos, de incapacitate a guvernului de a ţine situaţia sub control. Moscovei îi convin aceste incidente”.

Am vrea să fim bine înţeleşi. Chiar dacă atentatul a fost comandat la Chişinău, sforile sunt trase la Moscova. Implicarea Kremlinului în evoluţiile politice din Republica Moldova devine tot mai sufocantă. Moscova îşi propune să destabilizeze AIE pentru a dărâma actualul sistem politic de la Chişinău şi a împinge modelul transnistrean până la Prut.

Simptomatic este faptul că Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, declara, în ajunul exploziei de la Chişinău, că situaţia Republica Moldova-Transnistria se aseamănă cu situaţia Israel-Palestina. Curios, nu? După asasinarea lui Ţurcan similitudinile chiar încep să se vadă mai bine. Ne pregătesc ruşii şi nouă un fel de intifadă? Sau un nou Kârgâzstan cu care ne ameninţa Putin acum câtva timp?

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu