Petru Bogatu: Un „Moskvici” cu eticheta „made in Germany”

Oricât ar părea de incredibil, deunăzi, fiind în vizită la ţară, am călătorit cu un „Moskvici” vechi de vreo treizeci de ani. Maşina se urnea greu din loc, dar nu arăta rău. Pentru că partea superioară a vehiculului ruginise, proprietarul a montat în loc o caroserie germană second-hand.

Moldoveanul fără „Volkswagen”

Şoferul mi-a spus că, acum câteva luni, a reuşit să se angajeze la o întreprindere din Munchen şi speră să adune bani ca să-şi cumpere un „Volkswagen” nou. Ce-i drept, are viză de reşedinţă doar câteva luni, dar în curând va avea cetăţenie românească şi va putea să rămână mai mult timp în Germania.

Acum însă e în vacanţă şi urmăreşte evenimentele politice din Republica Moldova şi din jurul ei. Spune că îl îngrijorează ultimul articol din „Der Spiegel” care critică fără menajamente România pentru că acordă cetăţenie moldovenilor. Se teme că visul său s-ar putea nărui.

De bună seamă, autorul comentariului din revista germană mai avea puţin şi îi scotea vinovaţi pe Traian Băsescu şi pe moldoveni pentru criza mondială şi stagnarea economică din zona euro. „Der Spiegel” îl acuză pe preşedintele României că i-ar ajuta pe cetăţenii Republicii Moldova „să intre prin uşa din dos” în paradisul economic al Uniunii Europene pentru a spori astfel, chipurile, populaţia ţării.

Principiul „două state, un sigur popor”, promovat de Bucureşti şi îmbrăţişat de majoritatea românească din Basarabia a stârnit şi anterior reacţii răutăcioase în mass-media occidentală. Privit din acest unghi, articolul din publicaţia germană n-ar merita multă atenţie.

De de data aceasta însă unii comentatori de pe ambele maluri ale Prutului caută să demonstreze că iritarea revistei „Der Spiegel” ar reflecta poziţia negativă a instituţiilor europene faţă de acordarea cetăţeniei „în masă” moldovenilor. O analiză dintr-un cotidian bucureştean este intitulată chiar „UE presează România să renunţe la Republica Moldova”.

Astfel stând lucrurile, ne vedem siliţi să facem câteva precizări. Să le luăm pe rând.

Intoxicare rusească

Mai întâi, trebuie spus că articolul este de bună seamă tendenţios şi deloc întâmplător. Pare-se că acesta oglindeşte nu doar punctul de vedere al autorului. Se creează impresia că la mijloc e o comandă politică. Dar cine stă în spatele ei? Factorii discreţionari din UE? Să fim serioşi. Instituţiile europene, ca şi oficialităţile americane, de altfel, nu-şi ascund simpatia faţă de politica internă şi externă a autorităţile moldovene, oferindu-le o asistenţă financiară constantă şi generoasă.

De cealaltă parte însă, Rusia se arată tot mai înfuriată de cursul european al Chişinăului şi recurge din nou la sancţiuni economice împotriva noastră. De unde şi concluzia că articolul din „Der Spiegel” este rezultatul unei obişnuite deja operaţiuni ruseşti de intoxicare a presei occidentale. Unde mai pui că în Europa de Vest sunt destui „idioţi utili” din mediile stângiste care, cu voie sau fără voie, fac jocul Kremlinului.

Mai apoi, este puerilă supoziţia avansată de unii observatori, potrivit căreia UE ar fi dispusă să recunoască, că Republica Moldova, ca şi alte teritorii ex-sovietice, ar face parte dintr-o zonă de interes privilegiat al Rusiei. Total fals. Şi cancelarul german Angela Merkel, şi secretarul de stat american, Hillary Clinton, cu ocazia ultimei sale vizite în Georgia, au respins fără echivoc teoria sferelor de influenţă şi pretenţiile exclusiviste ale Moscovei asupra acestui spaţiu.

În fine, dar nu şi în ultimul rând, UE nu este omogenă ca să poată adopta, la nivel comunitar, o poziţie comună împotriva unuia dintre membrii ei, mai cu seamă într-o chestiune vitală pentru interesul lui naţional. Nici în privinţa Greciei acest lucru nu a fost cu putinţă, chit că Atena, prin politicile sale economice, a călcat pe bec.

Este adevărat că există reticenţe în unele cancelarii europene faţă faptul că România consideră Basarabia teritoriu românesc anexat de URSS. Dar de aici şi până la o obstrucţionare occidentală a Bucureştiului e mult prea departe. Unde mai pui că România nu încalcă nici uzanţele, nici politicile europene în materie de cetăţenie. Poziţia ei în ceea ce priveşte acordarea de paşapoarte pentru moldoveni este similară cu cea a Spaniei sau Germaniei. Cea din urmă, de exemplu, a oferit cu generozitate cetăţenie nemţilor din teritoriile defunctei URSS. Mai mult, Berlinul continuă şi astăzi să se comporte la fel. Şi bine face.

O oglindă strâmbă

Cât priveşte reproşul revistei germane că unii dintre moldoveni ar solicita cetăţenie nu din dragoste de Ţară, ci dintr-un interes mercantil, doar pentru a ajunge în UE, acesta este de-a dreptul cinic şi speculativ. Şi în URSS erau o sumedenie de germani rusificaţi care uitaseră până şi limba mamei. Cu toate acestea, ei emigrau cu nemiluita în RFG pentru o viaţă mai bună.

Ca să nu mai vorbesc de RDG care a intrat în comunitatea europeană, într-un fel, tot prin „uşa din dos”. Reunificarea Germaniei s-a realizat, precum se ştie, în urma exodului nemţilor din Est care, profitând de deschiderea frontierei, au dat buzna în Vest.

„Der Spiegel” în traducere din germană în română înseamnă „oglindă”. Revista îşi merită, în fond, denumirea. E o publicaţie serioasă şi de o calitate eminamente germană. „Der Spiegel” caută să reflecte cu responsabilitate evenimentele din ţară şi de peste hotare. De data aceasta însă a făcut-o lată.

Oglinda pe care ne-a pus-o în faţă autorul articolului cu pricina s-a dovedit a fi nu numai strâmbă, ci şi contrafăcută. Ca şi cum cineva s-ar folosi de o caroserie uzată Opel, luată la mâna a doua, pentru a vinde o rablă de „Moskvici” cu eticheta „made in Germany”.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu