Petru Bogatu: Ultimul secret al lui Voronin

Nu este vorba de unul dintre multiplele abuzuri comise de fostul preşedinte comunist, ci de nişte mistere care s-au produs pe turnanta protestelor din 6 şi 7 aprilie 2009. La o analiză atentă, informaţiile difuzate de mass-media în acele zile, dar şi multe mărturii ce vin deocamdată pe linia unor confesiuni private, par să ateste o conspiraţie de proporţii a fostei guvernări comuniste.

PREGĂTIREA DE ARTILERIE DIN AJUNUL ALEGERILOR

Nu-i cel mai mare secret al lui Voronin, ci mai curând ultimul în ordine cronologică. Acesta ascunde un complot al fostei guvernări PCRM împotriva României şi democraţiei, menit să readucă Republica Moldova pe orbita Moscovei şi să legitimeze dictatura comunistă.

Pentru a înţelege caracteristicele şi forţele implicate în provocările care urmau să pervertească demonstraţiile anticomuniste din primăvara anului trecut, trebuie să ne amintim de nişte întâmplări ciudate din ajunul scrutinului din 5 aprilie 2009. Cu doar câteva zile înainte de votare, Ministerul de Externe de la Chişinău a prezentat două note de protest prin care, pe un ton belicos, a atenţionat oficialităţile de la Bucureşti asupra faptului că mai mulţi cetăţeni români s-ar pregăti, chipurile, să treacă Prutul după alegerile parlamentare pentru a destabiliza situaţia politică din Republica Moldova. Aceste demersuri diplomatice aiuritoare au căzut ca un trăsnet, întrucât oficialităţile comuniste nu au putut aduce nicio probă în favoarea acuzaţiilor făcute.

Era la mintea oricui că la mijloc, ca să utilizăm un termen militar, e o pregătire de artilerie menită să netezească drumul pentru o mare ofensivă propagandistică. Erau nişte insinuări supte din deget care au precedat lansarea unui masiv atac împotriva României. Bucureştiul a fost învinuit direct de Voronin de instigarea şi organizarea turbulenţelor din centrul Chişinăului la puţin timp după consumarea lor.

Este curios faptul că ambasadorul Federaţiei Ruse la Bruxelles a pus în cârca României devastarea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei cu vreo trei-patru ore înainte de a se pronunţa asupra acestui subiect preşedintele comunist al Republicii Moldova. De unde şi concluzia că diversiunea din 7 aprilie a fost pregătită încă înainte de alegeri nu numai la Chişinău, ci şi la Moscova.

CONŢINUT DEMOCRATIC TURNAT ÎN FORMĂ COMUNISTĂ

Calculul comuniştilor era simplu. Fraudarea scrutinului a fost atât de masivă, încât nu avea cum să nu stârnească nemulţumirea electoratului democratic. Mai cu seamă a alegătorilor tineri din zona urbană. Astfel, declanşarea unor spontane acţiuni de protest la Chişinău era previzibilă.

În aceste condiţii, s-a pus la cale operaţiunea de deturnare a manifestaţiilor. În acest scop, după câte ştim, s-a recurs la o stratagemă elaborată încă de Mao Tze-Dun. Liderul comunist chinez îşi îndemna agenturile sale de peste hotare „să toarne în formă conştiinţa maselor adverse”. Cu alte cuvinte, protestele urmau să fie împinse într-o albie favorabilă regimului comunist. În măsura în care „noi am conceput forma, scria Mao, îi avem la îndemână pe duşmanii noştri”. Anume acest procedeu diversionist a fost aplicat de acele elemente ale serviciului secret moldovenesc care au fost antrenate în acţiunea de profanare şi compromitere a demonstraţiilor anticomuniste.

Că cineva din umbră arunca momeala pe care trebuia s-o muşte protestatarii pentru a se deda violenţelor a lăsat să se întrevadă nimeni altul decât Vladimir Ţurcan care a declarat recent că evenimentele din faţa Preşedinţiei şi Parlamentului s-au derulat, în mod suspect, parcă după acelaşi scenariu. Deloc întâmplător, cei câţiva zeci de inşi în pantaloni scurţi şi cu rucsacuri în spate refuzau categoric să dea curs cererii de a se retrage din faţa celor două instituţii de stat şi a se alătura majorităţii manifestanţilor din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Din contra. Parcă la comandă, după ce au atacat Preşedinţia, o parte dintre aceştia s-au îndreptat spre sediul Parlamentului, provocând mulţimea să intre în clădire, să răstoarne mesele şi să spargă geamurile.

MÂNA DIN SPATELE VIOLENŢELOR

Se vede cu ochiul liber că direcţia protestelor anticomuniste a fost schimbată deliberat de aşa manieră încât ele să degenereze în violenţă. În spate se întrezăreşte o singură mână regizorală. Nu e nevoie de multă imaginaţie ca să afli cui aparţine aceasta. De altfel, chiar Voronin a recunoscut că el s-a implicat direct în activitatea forţelor de ordine, dându-le indicaţii şi ordine, chit că Legea Supremă nu-i permite aşa ceva.

Grupurile de provocatori, infiltrate la 7 aprilie în mijlocul tinerilor protestatari, au fost formate, după toate probabilităţile, din elevi ai Academiei de Poliţie, reprezentanţi ai Komsomolului şi câteva elemente dintr-un partid satelit al PCRM. Surse care preferă să-şi păstreze anonimatul afirmă că o consfătuire secretă, în cadrul căreia au fost puse la punct toate detaliile diversiunii, a avut loc în noaptea de 6 spre 7 aprilie. La reuniunea convocată de Vladimir Voronin a luat parte unul din consilierii săi, un vicepremier, un general de poliţie şi unul din conducătorii Serviciului de Informaţii şi Securitate.

Nu a o fost o miză de moment, ci una totală care îşi propunea să schimbe faţa Republicii Moldova, s-o dezrădăcineze şi s-o separe de originile mişcării de eliberare naţională. Tocmai de aceea autorii conjuraţiei au avut grijă să ardă originalul Declaraţiei de Independenţă de la 27 august 1991. În cazul în care intrigile lui Voronin nu ar fi eşuat, astăzi ne-am fi aflat deja într-un alt stat. 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu