Petru Bogatu: “Ucraina va fi democratică sau nu va fi deloc”

Alegerile prezidenţiale s-au consumat, dar dihotomia Est-Vest n-a fost depăşită. Candidaţii care s-au înfruntat în cel de-al doilea tur de scrutin continuă să reprezinte cele două feţe, aparent ireconciliabile, ale Ucrainei.

Două ipostaze în una

Pe de o parte, fizionomia crispată şi ţeapănă a ursuzului Victor Ianukovici, a cărui gură mai mult se chinuie decât vorbeşte. Într-un cuvânt din trei litere liderul Partidului Regiunilor face patru erori. Deunăzi, văzându-se constrâns să vorbească la o adunare electorală despre marele scriitor rus A.P. Cehov, a greşit de două ori. Mai întâi, a zis că-i poet.

Mai apoi, a declarat că-i mare poet ucrainean.

Pe de altă parte, chipul angelic de furie blondă al Iuliei Timoşenko. Stilată, rafinată şi în acelaşi timp energică, abilă şi autoritară, a conferit politicii ucrainene farmecul unor rivalităţi pe cat de pasionate, pe atât de descătuşate. Vine să ilustreze acest fapt escapada din ziua votării a patru fete care au manifestat topless contra lui Ianukovici, adică fără sutien şi dezbrăcate până la brâu. Premierul, cu toate că, probabil, a pierdut, va rămâne un jucător puternic, o figură exponenţială pe scena politică de la Kiev.

Totuşi, în ciuda diferenţelor accentuate de ordin estetic, intelectual şi politic, între cei doi candidaţi nu trece vreo prăpastie imposibil de tranşat, după cum poate să pară, pesemne, la prima vedere. Competiţia lor, în mod normal, deşi provoacă fisuri, nu riscă să desfacă în două statul ucrainean.
Revoluţia oranj a încremenit în proiect

Borges şi-a închipuit odată o povestire fantastică despre o înverşunată războire dintre un teolog şi un eretic. Cel dintâi luptă cu cel de-al doilea, îl biruie, îl denunţă, îl arde pe rug. Ajuns în Cer, descoperă însă că pentru Dumnezeu teologul şi ereticul alcătuiesc o singură persoană.

Nu insinuăm că aspiranţii la preşedinţia Ucrainei ar fi două ipostaze ale aceluiaşi curs politic. Fără a impune această simplificare, vom stărui asupra faptului că extremele de altădată, Timoşenko şi Ianukovici, s-au apropiat în multe privinţe atât de mult încât sub aspect practic încep să se atingă. De aceea, victoria unuia dintre ei nu are cum să conducă la o răsturnare spectaculoasă. Acest fapt dovedeşte că, deşi-i divizată, iar personalitatea ei încă se dedublează între Est şi Vest, ţara are o conştiinţă de sine care, întremându-se treptat, îi va permite să-şi identifice adevăratele, şi nu falsele interese naţionale.

Altminteri zicând, Ucraina nu mai este Rusia, vorba lui Kucima, chiar dacă la rangul de şef al statului a fost ridicat un politician pretins filorus. Ţara nu poate renunţa la independenţă şi nu are cum să revină la statutul de odinioară de soră mai mică a fratelui mai mare din Răsărit. Asta e jumătatea plină a paharului.
Concomitent însă Ucraina, din cauza unor confruntări oarbe, sterile şi cu tentă adesea meschină, a pierdut practic cinci ani de zile. Revoluţia oranj nu a eşuat, ci a încremenit în proiect în momentul când libertatea nu a putut fi coroborată cu pragmatism şi solidaritate naţională, două ingrediente indispensabile, fără de care democraţia degenerează în haos.

Asta e jumătatea goală a paharului.

De ce l-au ucis pe Gongadze? De ce l-au otrăvit pe Iuşcenko?

De unde şi impresia că Ucraina, între alegerile din 2004 şi cele din 2010, a bătut apa-n piuă să aleagă untul. I-au tăiat capul jurnalistului Gongadze. L-au otrăvit pe politicianul Iuşcenko. Degeaba au riscat unii. Fără noimă au suferit alţii. Ultimii cinci ani şi ceva s-au constituit într-o paranteză în istoria ţării. Iată de ce Ianukovici se va vedea silit să pună punct şi s-o ia de la capăt.

Ucraina se va mişca înainte, chit că dintr-un punct inhibat. În aceste condiţii, cale de întors nu-i. O revenire la trecutul autoritarist nu este posibilă. Presa independentă şi mecanismul concurenţial din politică şi economie, de bine rău, funcţionează. Şi acesta e un antidot în calea unui recul asemenea celui realizat de Vladimir Putin în Federaţia Rusă. Dacă, de exemplu, va forţa nota şi va încerca să creeze şi la Kiev o verticală a puterii de genul celei de la Moscova,

Ianukovici va dezmembra ţara. Ucraina va fi democratică sau nu va fi deloc.

Oricine va căuta să pună capacul, va provoca o explozie separatistă.
Nimeni nu-şi poate permite să strângă şurubul pentru o eventuală rusificare sau o reorientare forţată şi brutală spre Kremlin fără riscul de a pierde vestul sau chiar şi centrul Ucrainei.

În aceste condiţii, pentru Kiev nu există un alt colac de salvare în afara democraţiei. Dacă va avea o societate deschisă, ţara va rămâne întreagă şi va alege Europa. Cetăţenii liberi vor opta prin forţa lucrurilor pentru vectorul occidental. Dacă nu, înseamnă că n-a fost să fie, şi Ucraina, în formula sa actuală, va dispărea de pe hartă.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu