Petru Bogatu: Toţi împotriva lui Vlad Filat?

Se zice că un om inteligent niciodată nu va scuipa în farfuria vecinului dacă o are pe a sa în faţă. Această expresie veche rezumă problemele unor fruntaşi ai partidelor codaşe de pe dreapta eşichierului politic de la Chişinău. Cu multă flegmă în gât împotriva colegilor lor mai norocoşi, ei o trag chiar în propria ciorbă, crezând că o administrează pe parbrizul altora.

De ce i se caută nod în papură premierului

Deunăzi, Vitalia Pavlicenco, preşedintele PNL, a pus în cârca premierului Vlad Filat vina pentru o tentativă de contrabandă dejucată recent de vameşii români. Cum unul dintre reţinuţi ar fi şoferul misiunii noastre diplomatice de la Bucureşti, liderul penelist îl inculpă pe şeful guvernului pentru simplu motiv că l-ar fi numit în funcţie pe noul ambasador al Republicii Moldova şi, deci, ar purta răspundere pentru lucrurile urâte săvârşite de subalternii acestuia.

Trecem peste faptul că nu prim-ministrul, ci preşedintele desemnează ambasadorii. Mai grav este altceva. Deşi recunoaşte că nu poate pune mâna-n foc pentru informaţiile preluate de pe un blog obscur, dna Pavlicenco se solidarizează cu un denunţ cvasianonim, adresat Parlamentului European, în care liderilor europeni li se sugerează „să analizeze activitatea demnitarilor cu care negociază la Chişinău pentru a nu-i legitima pe cei care nu au nimic în comun cu liberalismul”. Nici mai mult, nici mai puţin.

M-am referit la aceste acuzaţii deopotrivă insinuante şi supte din deget nu pentru a combate respectivele elucubraţii, ci pentru a scoate în evidenţă un fenomen tot mai evident, ale cărui cauze scapă deocamdată opiniei publice. Se creează impresia că Vlad Filat, exact ca Traian Băsescu dincolo de Prut, devine la ora actuală inamicul public numărul 1 al aproape întregii clase politice.

Premierul, deopotrivă cu preşedintele interimar, constituie ţinta prioritară a atacurilor PCRM. Acest lucru e de la sine înţeles. Altceva e mai greu de priceput. Pe Filat sunt supăraţi nu numai comuniştii, ci şi aproape toţi democraţii. Aceştia îi caută ori nod în papură, ori schelete în dulap. Serafim Urechean îl consideră pe premier cauza tuturor necazurilor cu care se confruntă Alianţa „Moldova Noastră”. Marian Lupu îl învinuieşte de trădare. Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, de asemenea, profită de orice ocazie pentru a-l arăta cu degetul. De extraparlamentara Pavlicenco nici nu are rost să mai vorbim.

În fine, dar nu în ultimul rând, premierul moldovean a ajuns şi obiectul antipatiilor ruseşti, deşi iniţial se părea că a găsit un limbaj comun cu Vladimir Putin. Analistul Vladimir Socor scria recent în „Eurasia Daily Monitor”că Moscova „luase mai întâi în consideraţie susţinerea lui Marian Lupu şi a lui Vlad Filat”. Se pare însă că, până la urmă, continuă el, „a renunţat la Filat în iulie sau chiar mai devreme, semnalând acest lucru prin respingerea tentativelor premierului moldovean de a negocia redeschiderea pieţei ruse pentru vinurile moldoveneşti”.

De unde şi până unde irascibilitatea asta cvasigenerală faţă de prim-ministru? Cum a ajuns Filat să deranjeze până şi pe potenţialii săi aliaţi, ca să nu mai vorbim de Moscova?

Moscova s-a prefăcut că îl adoptă pe Filat pentru a-l favoriza pe Lupu

În ceea ce priveşte Rusia, aceasta, de fapt, nu l-a sprijinit niciodată, ci doar s-a prefăcut că îl simpatizează pentru a-i netezi astfel drumul lui Marian Lupu spre fotoliul de şef al statului. Mai exact vorbind, strategii de la Moscova sperau că premierul le va muşca momeala şi nu va candida în alegerile prezidenţiale. Când însă Filat a pus punctul pe I şi a confirmat că va intra în luptă, liderul pedist s-a burzuluit şi l-a ameninţat cu anumite consecinţe. Şi acestea din urmă nu au întârziat să vină. Drept consecinţă, Putin i-a întors spatele premierului moldovean şi a refuzat să discute cu el problema vinului.

Mau mult decât atât. Intuind cum vor evolua lucrurile, Kremlinul îi bagă de luni bune strâmbe lui Filat şi pe plan intern. Avalanşa de zvonuri răutăcioase despre premier nu sunt altceva decât o lucrătură rusească. Toate aceste speculaţii care îi încriminează premierului sau reflexe autoritariste, sau implicări în afaceri dubioase iau foc pe alocuri, deoarece pică pe un teren favorabil.

Filat, aşa cum subtil remarca în aceste zile reputatul analist bucureştean Sorin Ioniţă, este un prim-ministru eficient „cotat cu prima şansă în înfruntarea cu comuniştii”. Şi în plus, adăugăm noi, este un negociator excelent în discuţiile purtate cu partenerii occidentali. Asistenţa politică şi economică americană şi europeană se datorează cu precădere încrederii de care se bucură guvernul Filat în UE şi peste ocean.

Capra vecinului şi idioţii utili

Toate acestea trezesc în AIE şi restul formaţiunilor democratice nu numai aplauze, ci şi invidie. Se resimte sindromul caprei vecinului. În aceste împrejurări, din nefericire, unii politicieni de dreapta, fără să-şi dea seama, se transformă în „idioţii utili” ai Moscovei care, prin atacurile lor denigratoare la adresa premierului, dau apă la moară ruşilor.

Aş vrea să fiu bine înţeles. Vlad Filat, desigur, nu este fără cusur. Confruntarea sa cu preşedintele interimar, bunăoară, pe tema paradei de la 9 mai a fost o greşeală, fapt asupra căruia subsemnatul s-a pronunţat la vremea respectivă. Îi vom taxa erorile şi de acum încolo. Pe de altă parte, este limpede că în fruntea guvernului anume el a fost omul potrivit la locul potrivit.

Cu tot respectul pentru Mihai Ghimpu, a cărui prestaţie politică din ultimele luni este formidabilă, Vlad Filat este în timpul de faţă singurul reprezentant al partidei proeuropene care poate învinge în alegerile prezidenţiale. Are şi flerul, şi forţa de impact ca să câştige. Oricine pe dreapta neglijează acest aspect şi, din considerente egoiste sau înguste de partid, dă cu piciorul în premier nu face decât să scuipe în propriul suflet şi să facă jocul inamicului.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu