Petru Bogatu: Sudanul de Sud se întrezăreşte la Nistru?

Diplomaţia fotbalului n-a fost inventată de Filat sau Smirnov. Primul în spaţiul postsovietic a aplicat-o acum doi ani preşedintele Armeniei pentru a se întâlni, la un meci disputat la Erevan, cu omologul său turc. Politica făcută sub acoperişul stadionului nouă ne vine ca o mănuşă. Şi nu întâmplător. Fotbalul este singurul proiect naţional semnificativ care izbuteşte să lege cele două maluri ale Nistrului.

Cu cât mai rău, cu atât mai bine

Concentrată pe întrevederea dintre Vlad Filat şi Igor Smirnov pe stadionul echipei „Sheriff”, presei i-a scăpat un paradox. Cu cât mai prost stau lucrurile în procesul oficial de reglementare transnistreană, cu atât mai bune sunt relaţiile bilaterale între  Chişinău şi Tiraspol.

Premierul Vlad Filat şi liderul separatist Igor Smirnov, precum se ştie, s-au întreţinut de două ori anul trecut, cu ocazia unor meciuri de fotbal. După una din aceste întâlniri, a fost reluată circulaţia trenului de pasageri Chişinău-Odesa. În urma ultimei întrevederi, ar putea pus pe şine şi un tren marfar.

Curios este faptul că Filat şi Smirnov s-au întâlnit ultima oară, la puţin timp după capotarea zgomotoasă a consultărilor de la Moscova, purtate în vederea reluării negocierilor în formatul 5+2. În urma acestui fiasco, Rusia a lăsat să se întrevadă că închide pentru moment dosarul transnistrean, întrucât la ora actuală nu ar exista nicio soluţie mai de Doamne ajută pentru aplanarea diferendului.

Simptomatic mi se pare şi amănuntul că liderul de la Tiraspol şi-a dorit o întâlnire cu premierul moldovean după ce a fost atacat în cel mai necruţător mod posibil de Dmitri Medvedev. Încercând să justifice impasul consultărilor de la Moscova în chestiunea transnistreană, preşedintele Rusiei a dat toată vina pe Smirnov. Potrivit liderului de la Kremlin, vor putea fi înregistrate progrese numai după retragerea din viaţa politică a  actualului preşedinte al autoproclamatei republici nistrene.

Este la mintea oricui că Rusia trage de timp. Smirnov nu-i decât un ţap ispăşitor de capul căruia se sparg toate oalele în teatrul absurdului înscenat de regizorii Kremlinului. „Medvedev trebuie să depună eforturi pentru a salva Summit-ul de la Hanovra privind Transnistria”, consideră expertul german Alexander Rahr. Şi cum consultările au intrat în impas, ruşii arată cu degetul spre Chişinău şi Tiraspol, cu toate că, de fapt, anume Moscova boicotează reglementarea transnistreană. Poziţia ei este explicabilă. Soluţionarea conflictului în condiţii echitabile ar diminua substanţial rolul pe care îl joacă Rusia astăzi în această zonă geopolitică.

Ca o gubernie rusească

Devine tot mai limpede faptul că atât abordarea germană a problemei transnistrene, cât şi cea rusă sunt vulnerabile şi nu convin nici Chişinăului, nici Tiraspolului. Dar din motive diferite, bineînţeles.

Dacă e să-i dăm crezare aceluiaşi Alexander Rahr, preţul care ar urma să fie achitat pentru reîntregirea teritoriului este de-a dreptul ucigător. Chişinăul trebuie să accepte, consideră expertul german, „menţinerea influenţei ruseşti în Republica Moldova”, ceea ce înseamnă că i se vor închide în nas porţile integrării în structurile euroatlantice. Avem nevoie noi de o astfel de „reglementare”? În niciun caz.

Pe de altă parte, clasa conducătoare din stânga Nistrului marşează pe ideea de independenţă a regiunii separatiste. Ei nu-i convine să se alieze cu malul drept nici chiar în cadrul unei federaţii filoruse, deoarece riscă să-şi piardă multe din privilegiile actuale.

Unde mai pui că societatea transnistreană este clonată după  calapodul Moscovei. Sistemul politic, armata, sistemul bancar, finanţele şi moneda, sistemul de învăţământ, sectorul sanitar, forţele de ordine – toate acestea sunt efectiv înregimentate în structurile respective ale Federaşiei Ruse.

S-o spunem pe şleau, Transnistria funcţionează în prezent ca o gubernie rusească. Toţi pensionarii şi veteranii războiului de la Nistru primesc subvenţii generoase din Federaţia Rusă. Aproape jumătate din populaţie are paşapoarte ruseşti. În aceste condiţii, există o rezistenţă interioară puternică  împotriva revenirii teritoriului din stânga Nistrului sub jurisdicţia Moldovei.

Rusia ştie asta şi profită de situaţie pentru a împinge reglementarea transnistreană până-n pânzele albe. Totodată, pentru a se scoate basma curată, Moscova caută să culpabilizeze Chişinăul, iar de la o vreme, şi pe Smirnov care, oricum, e un politician expirat. Nu e de mirare că acesta din urmă, simţindu-se încolţit, încearcă să manevreze şi să facă propriul joc. De aici şi deschiderea sa faţă de un dialog constant cu şeful Guvernului de la Chişinău.

Se prefigurează un nou Kosovo?

Pe noi ne interesează mai puţin soarta lui Smirnov. Ca şi, de altfel, cea a lui Kaminski, Şevciuk sau a altei marionete a Kremlinului. Nimeni dintre aceştia nu este mai bun. Fiind cu toţii o apă şi un pământ, joacă în aceeaşi comedie rusească prin care Kremlinul caută să inducă în eroare opinia publică internaţională. Însă poziţiile politice de moment trebuie  nuanţate.

Cu alte cuvinte, autorităţile moldovene urmează să speculeze slăbiciunile şi luptele fratricide de la Tiraspol pentru a înlesni contactele dintre cetăţenii de pe cele două maluri. Acest fapt nu va conduce, desigur, la reglementarea diferendului, deoarece interesele sunt diametral opuse, dar va crea premise pentru o convieţuire civilizată, indiferent când şi cum va fi rezolvat conflictul.

Oricum ai da, e nevoie de dialog. Asta contează înainte de toate, nu mirajul unei reglementări imposibile sau trase de păr. Nu cunosc niciun conflict îngheţat, de la separarea Taiwanului de China încoace, care ar fi fost dezgheţat şi soluţionat prin  lipirea părţilor fragmentate. Acestea din urmă ori rămân în continuare divizate, precum cele două comunităţi ale Ciprului, ori se despart pentru totdeauna, precum Timorul de Est sau Sudanul de Sud.

Astfel stând lucrurile, mă bate gândul că la orizont se întrezăreşte un nou Kosovo. Sau un Sudan de Sud, ca să vin cu un exemplu mai recent. Nu-i exclus ca acest lucru să se lămurească până la Summitul NATO de la Chicago, din 2012, când SUA urmează să securizeze spaţiul limitrof scutului antirachetă amplasat în România.

 

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu