Petru BOGATU: South Stream în schimbul Republicii Moldova?

Săptămâna trecută, a făcut înconjurul globului ştirea potrivit căreia România ar fi acceptat, miercuri, invitaţia Rusiei de a participa la realizarea proiectului South Stream. Cu toate că agenţiile mondiale, relatând evenimentul, nu au suflat o vorbă despre Republica Moldova, înţelegerea dintre români şi ruşi se pare că vizează direct Chişinăul.
DE CE MOSCOVA CURTEAZĂ BUCUREŞTIUL?

Reuters, The Wall Street Journal, alte medii occidentale care au comentat în aceste zile o posibilă conlucrare pe plan energetic între Moscova şi Bucureşti, converg spre concluzia că interesul celei dintâi este alimentat de un posibil abandon al Bulgariei. În urma victoriei dreptei în alegeri, Sofia devine tot mai reticentă faţă de expansiunea energetică a Kremlinului.
Pe de altă parte, ruşii insistă asupra faptului că, orice s-ar întâmpla, cooperarea cu România are pentru ei o semnificaţie strategică. Nu întâmplător, încă în 2009, premierul Vladimir Putin se pronunţa în favoarea unei noi rute pentru South Stream, alta decât cea din Bulgaria. O lună mai târziu, oferta Kremlinului poposea pe canale neoficiale la Bucureşti.
Este limpede că, dorind să rămână principalul jucător pe piaţa energetică europeană, Moscova încearcă să submineze gazoductul  Nabucco. Iar pentru a-şi menţine primatul, ruşii nu se pot baza exclusiv pe Bulgaria. Ei au nevoie de trasee alternative pentru exportul gazelor. Unul dintre acestea, în viziunea lor, ar trebui să treacă prin România fără a anula coridorul de tranzit din Bulgaria. Tocmai de aceea, Kremlinul se dă acum de ceasul morţii să curteze Bucureştiul.
AŞII ROMÂNIEI ÎN JOCUL GEOSTRATEGIC CU RUSIA
Nu-i vorba însă doar de spectrul unei defecţiuni a Bulgariei de care s-ar teme Putin. Lucrurile nu se rezumă doar la atât. Mai este ceva la mijloc. Viitoarea conductă a Gazprom-ului, traversând  România, ar descuraja o eventuală frondă a Ucrainei împotriva Rusiei. Ar da peste cap orice tentativă a Kievului de a paraliza exportul de gaze în Europa de Vest, fapt ce i-ar îngusta spaţiul de manevră politică în relaţiile cu Moscova.
Toate acestea, coroborate cu amplasarea scutului antirachetă, fortifică, bineînţeles, poziţia geostrategică a Bucureştiului.  România pare să aibă tot mai mulţi aşi în mânecă în partida disputată cu Rusia şi, profitând de momentul favorabil, poate să-şi joace şansa cu mai multă siguranţă şi dexteritate decât altădată.
Atâta doar că pentru moment, potrivit experţilor internaţionali, Bucureştiul nu are niciun interes economic major să participe la proiectul South Stream. Nu au existat nici motivaţii politice de a coopera cu ruşii. Până nu demult, respingând orişice înţelegere separată cu Gazprom, România paria exclusiv pe Nabucco, un proiect care urmează, precum se ştie, să consolideze securitatea energetică a UE.
Ce se întâmplă acum? De ce Bucureştiul a întors placa şi lasă să se întrevadă că ar putea bate palma cu Moscova, chit că nu se alege cu dividende certe de pe urma proiectului South Stream?
PROIECTUL GAZPROM-LUI CONTRA „PROIECTULUI DE SUFLET”
Există o singură explicaţie plauzibilă a surprinzătoarei atitudini favorabile, luată de autorităţile române faţă de gazoductul rusesc. La orizont, îndărătul calculelor economice, se întrezăreşte o tranzacţie politică. Se pare că preşedintele Traian Băsescu acceptă proiectul South Sream pentru a-şi realiza „proiectul de suflet” care nu este altceva decât integrarea Republicii Moldova în UE şi evadarea ei definitivă din sfera de influenţă rusească.
Numai că România nu poate să acţioneze astăzi doar pe propria-i răspundere. Nabucco e un proiect comunitar cu un puternic suport politic american. Fidelitatea Bucureştiului faţă de realizarea acestuia este preţuită şi încurajată la Washington, dar şi în multe cancelarii vest-europene. În aceste condiţii, românii nu aveau cum să-şi permită un joc dublu care, dincolo de interesele politice, nu are niciun sens, întrucât implicarea lor în construirea gazoductului rusesc, după cum am arătat mai sus, nu este profitabilă.
Astfel, ciudatul în aparenţă răspuns pozitiv al Bucureştiului la invitaţia făcută de Moscova de a se antrena în realizarea proiectului South Sream nu poate fi scos din contextul parteneriatului strategic al României cu SUA. Ruşii se prefac doar contrariaţi de instalarea scutului antirachetă. În realitate, fiind informaţi din timp de preşedintele Barack Obama, ei erau la curent cu planurile Washingtonului.
Se vede că Moscova s-a resemnat cu accentuarea prezenţei militare americane în zonă, revendicând în replică un coridor energetic pe teritoriul României. Iar acesta, fireşte, nu va fi oferit de Bucureşti pe gratis. La mijloc pare să fie o combinaţie politică care nu-i exclus să aducă în ultimă instanţă Republica Moldova, singurul stat din spaţiul european al fostei URSS care nu are graniţă comună cu Rusia, sub umbrela sistemului de securitate occidental.
The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu