Petru Bogatu: Şevciuk, mai periculos decât Smirnov şi Kaminski

Marian Lupu are dreptate când spune că noul lider al autoproclamatei republicii nistrene este un politician cu „mentalitate mult mai flexibilă” decât predecesorul său. Însă preşedintele interimar greşeşte când se bucură de victoria unui personaj „de generaţie nouă”. În realitate, pentru malul drept, Evgheni Şevciuk este mai periculos decât Smirnov şi Kaminski luaţi laolaltă.

Favoritul tinerilor

Noul şef al administraţiei de la Tiraspol este un tip eminamente carismatic. Zvelt, ager şi şcolit, pare a fi într-un fel expresia modernităţii. Nu e de mirare că e pe gustul alegătorilor tineri. Nu aceştia însă l-au scos învingător. Suportul lor nu trebuie neglijat, desigur. Totuşi, contribuţia noii generaţii nu avea cum să fie suficientă.

În stânga Nistrului tineri destupaţi nu-s chiar atât de mulţi, încât să poată decide scorul electoral. Exodul din Tighina şi din stânga Nistrului este imens. O mare parte a oamenilor în floarea vârstei dau bir cu fugiţii şi pleacă din zona de conflict.

Astfel, cauzele victoriei lui Şevciuk sunt mai complexe. Patru motive au înclinat balanţa scrutinului.

Votul protestatar

Primul. Moscova, singură şi nesilită de nimeni, şi-a tras un glonţ în cap. Propaganda agresivă în favoarea lui Kaminski, o versiune mai puţin şifonată a lui Smirnov, s-a întors ca un bumerang împotriva celor care au dezlănţuit-o.

Prin demascarea sustragerii de fonduri ruseşti şi a crimelor comise de regimul separatist, Kremlinul a recunoscut, de fapt, că a fost implicat direct în diverse matrapazlâcuri şi scheme mafiote în vederea delapidării asistenţei financiare pentru regiunea transnistreană. Că a pactizat timp de două decenii cu un clan corupt până-n măduva oaselor. În aceste împrejurări, votul majorităţii transnistrene a fost unul protestatar: împotriva lui Smirnov, dar şi împotriva lui Kaminski, actualul exponent al intereselor regimului Putin.

Pariul ucrainean

Al doilea. Dezamăgit de minciunile Moscovei, sătul de promisiunile ei deşarte, electoratul preponderant slav din autoproclamata republică nistreană, dintr-un instinct al autoconservării, s-a îndreptat spre o soluţie pragmatică: Ucraina. Geografia obligă Tiraspolul să mizeze pe Kiev. Nu întâmplător, acum o lună, până şi Igor Smirnov vorbea de un referendum pe tema unirii Transnistriei cu Ucraina.

Şi-a spus cuvântul, în acest context, şi factorul identitar. Şevciuk este de naţionalitate ucraineană. A învăţat la Kiev. Ce-I drept, şi A.Kaminski este ucrainean. Dar acesta s-a născut în Federaţia Rusă şi creează impresia că se ruşinează de originile sale etnice. Ucrainenii constituie aproape 30 la sută din totalul populaţiei transnistrene.

Adversarul înverşunat al statului comun

Al treilea. Speriată de refuzul Moscovei de a recunoaşte independenţa Transnistriei, dar şi de intenţiile străvezii ale preşedintelui rus Medvedev de a integra regiunea separatistă într-o federaţie moldovenească, majoritatea electoratului slav a mizat pe Şevciuk care a exclus ferm orice tip de subordonare a Tiraspolului faţă de Chişinău. El declarase în repetate rânduri că nici nu poate fi vorba de un stat comun al Moldovei şi Transnistriei, întrucât malul drept, mai devreme sau mai târziu, în opinia sa, se va uni cu România.

Şi, în sfârşit, al patrulea. Şevciuk le este transnistrenilor simpatic. Impozant, coerent, inteligent, el a avut mai puţine schelete în dulap decât adversarii săi.

Una peste alta, Evgheni Şevciuk va juca cartea ucraineană, indiferent de poziţia Kievului. Chiar dacă Ianukovici, de frica lui Putin, va încerca să se distanţeze şi chiar să se descotorosească de Transnistria, noul lider de la Tiraspol va căuta legitimarea regiunii separatiste prin invocarea republicii autonome sovietice moldoveneşti nistrene, fondată, precum se ştie, din raţiuni kominterniste, în anul 1924. La Kiev se vântură deja ideea unui „knezat slav” la Nistru în cadrul Ucrainei.

Se înşală cei care cred că Şevciuk va aduce Chişinăului Transnistria pe tavă. Vor vedea gaura de la covrig. Pretinsul „europenism” al lui Şevciuk, lăudat de Marian Lupu, ar putea să ne joace festa mai abitir decât dogmatismul velikorus al lui Smirnov.

Noul lider de la Tiraspol va renunţa la paradigma ideologică a autoproclamatei republici nistrene, înlocuind-o cu cea etnică. Va bate monedă, în „stil european”, pe drepturile majorităţii slave (ruso-ucrainene) din regiunea separatistă, dar şi pe republica autonomă din 1924, pentru a revendica astfel independenţa sau recunoaşterea în hotarele Ucrainei.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu