Petru Bogatu: Secretele crizei în care se scufundă trei partide

Criza ia proporţii nu numai afară, ci şi în casele unor formaţiuni politice. Mai mult, dacă Republica Moldova, potrivit economiştilor, este aproape să atingă fundul recesiunii, trei partide – PCRM, PSD şi AMN – de abia au început să se scufunde.

Complotul oligarhiei de partid în PCRM

În Partidul Comuniştilor, situaţia este mult mai complicată decât pare la suprafaţă. Dacă vom săpa puţin în adâncime, vom vedea că îndărătul răzvrătirii de la ultima plenară a Comitelui central al PCRM se ascunde, de fapt, o acută criză internă.

În fosta formaţiune de guvernământ, încrâncenarea împotriva lui Marian Lupu şi a unei înţelegeri cu AIE este alimentată de tânăra oligarhie de partid, reprezentată de Mark Tkaciuk, Grigori Petrenco şi Iurie Muntean. Aceştia radicalizează, cu bună ştiinţă, discursul comuniştilor. Însă nu de dragul alegerilor anticipate, după cum cred unii. Eventualul scrutin, pe care ar putea să-l provoace, nu constituie pentru ei un scop în sine, ci doar un mijloc pentru a-şi atinge obiectivul propus.

Ce se urmăreşte, de fapt? PCRM, la ora actuală, e un partid extrem de pestriţ, burduşit cu elemente conjuncturale sau chiar întâmplătoare, care s-au pomenit în tabăra comunistă din interese meschine. Acest conglomerat, doldora de corpuri alogene, a putut fi ţinut strâns în jurul lui Vladimir Voronin atâta timp cât formaţiunea s-a aflat la guvernare. Acum lucrurile s-au schimbat şi, în lipsa puterii politice, PCRM nu mai are un liant care ar cimenta partidul.

Noua situaţie comportă o sumedenie de riscuri. În condiţiile în care formaţiunea este foarte eterogenă, dezintegrarea ei ar putea să iasă de sub control. Mâna lui Voronin, altădată de fier, devine pe zi ce trece tot mai slabă. În această situaţie, comuniştii, asemenea cartofilor dintr-un sac plesnit pe la încheieturi, se pot împrăştia care încotro. Iată de ce „talibanii” pregătesc o masivă epurare. Sub acompaniamentul unei fanfare cu spirit războinic, ei pun la cale îndepărtarea din formaţiune a elementelor moderate sau accidentale.

Astfel, oligarhia de partid îşi propune consolidarea PCRM-ului în jurul unui nucleu dur. Dacă evoluează în această direcţie, comuniştii vor încremeni, neîndoios, pe extrema stângă a eşichierului politic.

Cine şi cui vinde brandul PSD

Este ciudată situaţia din Partidul Social-Democrat. Vârful formaţiunii, practic, s-a dezmembrat. Iurie Bolboceanu şi compania au bătut palma cu Marian Lupu şi afirmă că procesul de fuziune cu PD a demarat.

Pe de altă parte, liderul PSD, Dumitru Braghiş susţine că nu se  opune absorbţiei social-democraţilor de democraţi. Atâta doar că îşi doreşte ca unificarea să fie validată de partid, nu doar de unii dintre conducătorii acestuia.

Ciorovăiala suspectă din sânul PSD ridică cel puţin două întrebări. De ce atâta grabă? PD e pe val, iar social-democraţii, din contra, sunt la pământ. Partidul lui Marian Lupu şi Dumitru Diacov creşte fără suportul lui Braghiş şi Bolboceanu. De ce dar PD forţează o uşă deschisă? Şi a doua întrebare. Ce au de împărţit oare Bolboceanu şi Braghiş dacă ambii spun că n-au nimic împotriva unirii cu PD? Am impresia că se dispută brandul PSD. Aristocraţia de partid, pare-se, vrea să-l comercializeze cât mai profitabil cu putinţă.

În acelaşi timp, PD-ului îi convine să scoată din circuit PSD-ul pentru a netezi drumul unui nou partid de stânga. Acesta va fi format, probabil, de Vladimir Ţurcan şi alţi disidenţi din PCRM. Dezintegrarea fostei formaţiuni de guvernământ, fărâmiţarea lui în mai multe grupări, va întări, neîndoios, Partidul Democrat, care astfel va putea paşte nestingherit pe păşunile grase ale comuniştilor.

Criză de timp în AMN

Cât priveşte scandalul din Alianţa „Moldova Noastră”, acesta este generat de criza de timp în care se află partidul. AMN n-a învăţat lecţia alegerilor locale din 2007. Formaţiunea lui Serafim Urechean s-a clasat acum doi ani şi ceva pe locul întâi între partidele de opoziţie. Euforia succesului i-a împiedicat pe fruntaşii AMN să remarce tendinţele noi de pe scena politică. Or, s-a văzut clar că electoratul, mai cu seamă cel din Chişinău, optează pentru oameni şi partide noi, pentru modernizarea clasei politice.

PL şi PLDM au răspuns cu brio aşteptărilor alegătorilor. Nu însă şi formaţiunea lui Serafim Urechean, care, pur şi simplu, a rămas de căruţă.

În actualele împrejurări, doar o schimbare a liderului este insuficientă. O simplă înlocuire a lui Urechean cu Untilă nu va aduce partidul pe linia de plutire. Se impune o primenire şi o renovare substanţială. Dacă nu purcede la o reformare grabnică, AMN riscă să dispară din actualitatea politică moldovenească.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu