Petru Bogatu: Se pregăteşte anihilarea lui Dmitri Medvedev?

Copleşiţi de evenimentele interne, ne scapă cele externe. Mai cu seamă evoluţiile politice din Federaţia Rusă. Iar pe întinsurile ei nemărginite, de la Smolensk până la Vladivostok, se întâmplă lucruri ciudate şi nemaivăzute care riscă, în scurt timp, să afecteze nu numai „străinătatea apropiată”, ci şi cea îndepărtată. Republica Moldova, din acest punct de vedere, nu va fi o excepţie, bineînţeles.

Să se compromită Medvedev, să rămână curat Putin

Pentru prima oară de la fuga din ţară a lui Boris Berezovski şi arestarea lui Mihail Hodorkovski, un milionar rus îi aruncă mănuşa lui Vladimir Putin. Businessmanul Serghei Kolesnikov publică pe site-ul săptămânalului german „Der Spiegel” un articol în care îl acuză pe premierul rus că şi-ar construi un palat imens, în valoare de peste un miliard de dolari, pe coasta Mării Negre. Autorul precizează că vila de un lux inimaginabil este înălţată în apropiere de Soci, în mare parte cu bani extorcaţi de la mai mulţi oameni de afaceri, dar şi din fonduri publice.

E un atac fără precedent la adresa adevăratului stăpân al ţării. Pare să fie doar prima ghiulea. Vor fi şi altele. Kolesnikov e un apropiat al unor oligarhi şi înalţi demnitari ruşi care îl sprijină pe Medvedev pentru a se debarasa de odiosul premier. Astfel, tabăra preşedintelui, în disperare de cauză, pune tunurile pe Putin. Această ieşire temerară trebuie legată, neîndoios, de alegerile prezidenţiale din 2012.

Medvedev, fireşte, este o marionetă ordinară. N-a reuşit să devină preşedinte, chit că deţine oficial această funcţie. Rămâne o umilă jucărie în mâinile lui Putin. A fost instalat la putere pentru ca Rusia, strâmtorată puternic din est de ascensiunea periculoasă a Chinei, să obţină în Occident tehnologiile şi investiţiile necesare pentru modernizarea ţării. El urma să cocheteze cu UE şi SUA fără să-l implice în treaba asta pe Putin.

Cu alte cuvinte, lui Medvedev i-a revenit misiunea „să se murdărească” spre binele ţării. El trebuia să se compromită prin colaboraţionismul său cu Occidentul fără ca premierul să-şi boţească imaginea de macho. De mână forte care îi ţine pe occidentali la distanţă şi caută să redea Rusiei măreţia de altădată.

Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară

Promovarea lui Medvedev în postul de preşedinte a mai urmărit un scop. Falsa sa guvernare urma să-i demaşte pe duşmanii ascunşi ai lui Putin din sânul oligarhiei politice şi economice. Procedeul nu este nou. Aşa a procedat, de exemplu, Ivan cel Groaznic când simulase o vreme că se retrage din scaunul de domnie ca să vadă cum se comportă în noua situaţie boierii şi ciracii săi. Apoi a revenit pe tron ca să-i belească fără cruţare pe toţi cei care s-au dezis de el sub „noul ţar”.

După ce şi-ar fi îndeplinit misiunea, Medvedev ar fi trebuit să se dea la o parte de bună voie şi nesilit de nimeni. Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară. Şi preşedintele de buzunar nu şi-a dezamăgit şeful. Şi-a jucat rolul fără a crâcni.

Atât că lui Putin a început să-i scape de sub control preşedinţia. Nu Medvedev, ci jilţul său prezidenţial. Mai multe cercuri politice, intelectuale şi de afaceri s-au folosit de retorica liberală a şefului statului pentru a da peste cap regimul represiv al premierului. Ca rezultat, preşedintele a devenit ostaticul propriului său anturaj. Medvedev este constrâns acum de subalternii sau sponsorii săi să lupte pentru un nou mandat în 2012.

Aşa s-a întâmplat, în treacăt fie spus, acum 35 de ani, cu Leonid Brejnev. Bolnav şi fără nicio speranţă de a ieşi din marasmul mintal care se accentua pe zi ce trece, liderul sovietic a fost împiedicat, totuşi, să se retragă de camarila bolşevică care se temea să-şi piardă fără el toate privilegiile. La fel stau lucrurile astăzi în Rusia, unde în ultimii ani s-au întărit forţele care, postate în spatele lui Medvedev, vor să se debaraseze de dominaţia cadrelor KGB, grupate în jurul lui Putin.

Premierul simte acest pericol şi nu ezită să-şi pună la respect adversarii. Regimul său se înăspreşte rapid. I-a fost prelungit termenul de detenţie lui Mihail Hodorkovski. S-a pomenit încarcerat pentru 15 zile Boris Nemţov care, în ciuda protestului zgomotos al statelor occidentale, nu a fost eliberat până nu şi-a ispăşit pedeapsa. Duma de Stat nu conteneşte să adopte noi legi antidemocratice care, de fapt, transformă ţara într-un adevărat stat poliţienesc, ca să nu zic kaghebist.

O conjuraţie securistă pare să fie şi pretinsa activizare a elementelor naţionaliste şi xenofobe care vânează deschis, în plină stradă, reprezentanţii minorităţilor naţionale. Putin nu-şi ascunde simpatia faţă de ele. Ca şi în 1999, când a venit la putere pe coama ostilităţilor de Cecenia şi a şocului produs de explodarea, la Moscova, a unor case de locuit, el induce acum cu bună ştiinţă o atmosferă de haos şi violenţă, pentru a avea motive să intervină apoi cu brutalitate, creând impresia că salvează ţara de ruinare şi anarhia liberală.

Preşedintele Rusiei ar putea să fie asasinat în 2011

Recrudescenţa apucăturilor despotice ale premierului rus pe plan intern este coroborată cu o nouă radicalizare a politicii externe. După o aparentă împăcare cu Varşovia, bunăoară, în urma accidentului aviatic în care şi-a pierdut viaţa preşedintele Lech Kaczynski, Moscova îi provoacă acum în mod deliberat pe polonezi, forţând o nouă tensionare a relaţiilor cu această ţară.

În acelaşi timp, Kremlinul caută să scoată din ţâţâni Japonia, refuzând orice dialog cu Tokyo pe tema insulelor Kurile. Mai mult decât atât. Ruşii se grăbesc să cumpere de la francezi nava Mistral. Ei au nevoie de acest modern şi puternic vas de război pentru a-şi asigura o superioritate militară în Pacific şi a ameninţa Japonia.

În fine, dar nu şi în ultimul rând, săptămâna trecută, Moscova, aşa cum anticipasem noi, a respins, prin ministrul său de Externe, Serghei Lavrov, propunerea cancelarului Angela Merkel de soluţionare a diferendului transnistrean ca o precondiţie a cooperării ulterioare dintre Rusia şi UE. Kremlinul a picat la examenul occidental de sinceritate şi, se pare, nu regretă deloc acest fapt.

Oricum, Putin îşi netezeşte drumul spre un nou mandat prezidenţial în condiţii mai dificile decât credea. Acest fapt, după toate probabilităţile, îl sileşte să-şi revizuiască planul iniţial. Iată de ce 2011 va fi în Rusia un an al represaliilor dezlănţuite. Se pregăteşte anihilarea grupărilor care pariază pe Medvedev. S-ar putea ca până şi preşedintele să fie sacrificat în numele revenirii în forţă a premierului în fotoliul prezidenţial.

Pentru a împinge încordarea politică până la paroxism, nu-i exclus să se însceneze asasinarea lui Medvedev de „teroriştii ceceni” sau de „grupările neofasciste”. Acest fapt i-ar dezlega mâinile lui Putin, dându-i posibilitatea să-şi elimine duşmanii şi să-şi consolideze dictatura personală.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu