Petru Bogatu: Se caută o elită nesovietizată

După cum bine spune Constantin Tănase în editorialul său de luni, personalităţile fac istoria. Nu relaţiile de producţie, după cum afirma Marx, ci oamenii mişcă lumea. Nu masa amorfă, ci ideile şi acţiunile indivizilor constituie cauza a tot ce există şi se întâmplă.

Nasul Cleopatrei şi mintea politicienilor moldoveni

„Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, faţa lumii era să fie alta”, spunea Blaise Pascal. El vroia să zică astfel că dacă regina Egiptului ar fi fost mai puţin atrăgătoare, şi puterea ei de a întoarce cursul istoriei ar fi fost mai mică.

La fel lucrurile stau şi în timpurile noastre. Dacă Republica Moldova nu ar fi încăput pe mâinile unui Sangheli, unui Moţpan sau unui Voronin, alta era să fie astăzi faţa ei. Dacă liderii de la Chişinău ar fi fost mai inteligenţi, mai instruiţi, mai rezonabili, mai temerari, mai puţin încorsetaţi de tot felul de clişee formate sub regimul sovietic, poate că astăzi eram în Uniunea Europeană alături de România şi Ţările Baltice.

Se ştie deja că imnul „Deşteaptă-te, române” agrarienii nostalgici l-au votat din ignoranţă. Credeau că a fost scris la Chişinău de Ion Hadârcă. Unul din vicepremierii de la mijlocul deceniului trecut mărturisea că memorandumul negociat cu FMI era un document strict secret pe atunci. Guvernul îl ascundea cu străşnicie de legislatorii majorităţii parlamentare care, dacă l-ar fi citit, nu l-ar fi votat nici în ruptul capului, pentru că încuraja capitalismul.

Şi comuniştii după 2001 au comis o sumedenie de gafe monumentale uneori nu din rea-credinţă, ci din prostie. Centralizarea excesivă a gestiunii economice, bunăoară, a condus la inhibarea iniţiativei private, a investiţiilor străine şi, în ultimă instanţă, la monopoluri sufocante şi stagnare, fapt ce a provocat prăbuşirea PCRM-lui. Voronin conducea ţara în era informaţională ca un rudimentar şi belicos preşedinte de colhoz care se scoală cu noaptea în cap ca să asiste la mulsul vacilor, iar după asta să verifice riguros câţi cartofi a aruncat în borş bucătarul de la brigada de tractoare.

Guvernarea brigadierilor

Starea jalnică a clasei conducătoare de la noi nu este întâmplătoare. După dispariţia URSS, la Chişinău a venit la putere eşalonul al treilea al nomenclaturii sovietice. Din cel dintâi făcea partea ierarhia superioară de partid şi sovietică: secretarii şi şefii de secţii de la CC, miniştrii şi conducătorii celor mai importante instituţii centrale. Cea de-a doua era constituită de instructorii de la CC, conducătorii de partid regionali şi cei ai komsomolului. Aceştia au fost spulberaţi de pe soclul puterii mai cu seamă după eşuarea puciului din august 2001. Unii dintre ei, ce-i drept, ulterior au revenit şi s-au cramponat iar de putere.

Oricum, golul a fost umplut în mare parte sau din nomenclaturişii nematurizaţi încă, sau de elemente ratate şi prost instruite care, în condiţii normale, nu ar fi avut şanse să urce sus: preşedinţii de kolhoz, brigadierii etc. Această birocraţie agrară, incompetentă, îndoctrinată şi servilă, pomenindu-se peste noapte la timona statului, a atras după sine în vârful piramidei toată pleava din alte domenii de activitate.

Astfel, au ajuns ageamiii, neisprăviţii şi nechemaţii să conducă. Alături de ei, au apărut veleitari, şmecheri şi romantici nebuloşi, vorba lui Andrei Pleşu, dispuşi să-şi asume interesul sau dezordinea momentului. De aici ni se trag toate ponoasele. Şi în viaţa politică, şi în economie, şi în justiţie.

Un ultim, dar concludent exemplu care atestă că Republica Moldova suferă mai mult ca orice nu de pe urma lipsei de mijloace financiare, ci din cauza nepriceperii şi prostiei demnitarilor de tot felul, este hotărârea Curţii Constituţionale care anulează decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu cu privire la ziua de 28 iunie. Nici timpul, nici spaţiul nu ne îngăduie să stăruim asupra acestui document doldora de formule agramate şi argumente supte din deget. Vom arăta doar că judecătorii CC cataloghează regimul politic din deceniul trecut ca fiind republică prezidenţială, deşi la noi n-a existat niciodată o atare formă de guvernământ. Curată aiureală care se dispensează de orice comentarii.

Incultura generează înapoiere

Letonia, Estonia sau Lituania au izbutit să traverseze cu succes tranziţia de la socialism la capitalism, de la dictatura sovietică la democraţia liberală, deoarece în fruntea acestor state s-au aflat elitele luminate ale societăţii. La Chişinău, dimpotrivă, a tronat incultura, neştiinţa şi prejudecata. Slăbiciunea mintală, psihologică şi morală a ştabilor de la Chişinău a fost speculată cu dibăcie de Moscova pentru a ne impune, de fapt, de-a lungul ultimelor două decenii, cu mici intermitenţe, o administraţie colonială mascată.

De altfel, în Ucraina revoluţia oranj a dat chix tot din cauza proastei calităţi a multora dintre liderii ei. Cu idei liberale, dar fără o cultură politică occidentală, aceştia s-au războit reciproc, au călcat prin gropi şi, în cele din urmă, şi-au tăiat craca de sub picioare.

În Georgia, din contră, în ciuda unor erori comise de Mihail Saakaşvili, democraţia a triumfat, iar partida filoruşilor a fost anihilată datorită faptului că ţara este guvernată de la un timp încoace de o generaţie tânără de politicieni, şcolită în universităţile europene şi americane.

E nevoie de o nouă generaţie de politicieni

Ca să scape de necazuri, Republica Moldova are şi ea nevoie de o nouă clasă politică, instruită în Occident, care nu ar purta nici măcar în subconştient povara şabloanelor sovietice. Liderii de care avem nevoie trebuie să posede engleza, să fie docţi în materie de economie, justiţie şi politologie occidentală. Să cunoască în profunzime uzanţele politice europene şi americane.

În fine, dar nu şi în ultimul rând, să-şi respecte neamul şi înaintaşii, să aibă sentimente naţionale româneşti. Pentru că, oricum ai da, în politica de stat, pragmatismul, ca să aibă sorţi de izbândă, urmează să fie combinat cu patriotismul efectiv, nu cel contrafăcut şi băgat pe gât moldovenilor mai întâi de ţarism, iar mai apoi de propaganda sovietică.

În sânul AIE există elemente care ar putea sta la baza unei elite sănătoase şi nesovietizate. În viitoarele alegeri trebuie votaţi oameni politici care, indiferent de vârsta lor, au dovedit că sunt nişte personalităţi reactive, raţionale şi neîndoctrinate de sechelele trecutului comunist. Numai astfel de lideri ar putea identifica soluţii capabile să aducă ambarcaţiunea noastră naţională pe linia de plutire.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu