Petru BOGATU: Scutul ca un corn al abundenţei

Acum câţiva ani, în tandem cu colegul Constantin Tănase, la un dineu oferit de ambasadorul unei mari puteri occidentale, îi reproşam amfitrionului că UE şi SUA, prin pasivitatea lor, ne lasă pradă ruşilor. Diplomatul ne-a tăiat-o scurt: “Am investit în voi mai mult decât vă imaginaţi ca să vă cedăm Moscovei!”. De replica lui mi-am amintit când am aflat, miercuri, că Republica Moldova va primi aproape 2, 6 miliarde de dolari din partea donatorilor externi.

OCCIDENTUL PLĂTEŞTE OFENSIVA

E o sumă de-a dreptul fabuloasă. Dacă nu vă vine a crede, pentru comparaţie, să luăm o altă cifră. Israelul primeşte 2,4 miliarde de dolari pe an ca asistenţă financiară pentru securitate din partea SUA. Adică de trei ori mai mult decât Republica Moldova. De un detaliu însă trebuie să ţineţi seama. Israelul este privilegiatul numărul unu al Washingtonului în materie de asistenţă economică. Altul ca el pe lume nu-i.

Oricum, Republica Moldova intră acum în categoria statelor cu un substanţial sprijin financiar extern. La sacii cu bani care trebuie să vină, din 2011 până în 2013, se adaugă şi o sumedenie de alte granturi sau credite preferenţiale care vor curge de peste ocean sau de pe bătrânul continent. Ele nu promit, bineînţeles, râuri de lapte cu maluri de marmeladă, dar constituie neîndoios, o investiţie generoasă care este în măsură nu numai să menţină Republica Moldova pe linia de plutire, ci şi s-o propulseze pe orbita europeană.

Oricum, un lucru este cert. Sprijinul îl acordă străinătatea, dar să-l valorifice urmează Chişinăul pentru a se lansa astfel efectiv pe traiectoria integrării în UE. Cele 2,6 miliarde de dolari au, implicit, substrat politic şi sunt oferiţi sub rezerva ralierii graduale, dar consecvente a Republicii Moldova la standardele UE, fapt pe care, la Bruxelles, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, i l-a sugerat fără echivoc premierului moldovean Vlad Filat.

În treacăt fie spus, privit din acest unghi, Programul de asistenţă pentru Moldova impune respectarea întocmai a recomandărilor Comisiei de la Veneţia în ceea ce priveşte alegerile anticipate şi reforma constituţională. Chişinăul este suveran, desigur, şi se poate eschiva. Va fi însă penalizat, bineînţeles, necruţător. Altfel nici nu poate fi. UE finanţează europenizarea, constituirea unui stat de drept de tip european, nu o ordinară şi dezordonată fugă sănătoasă de comunism cu pretenţia nespusă că un scop nobil ar scuza orice mijloace, oricât de îndoielnice ar fi acestea.

Mai este de remarcat un amănunt. Se dau bani mulţi în plină criză. Într-un moment în care pe buza prăpastiei financiare au ajuns chiar unele ţări membre ale UE. În aceste împrejurări, gestul generos al partenerilor de dezvoltare are o valoare dublă.

KREMLINUL PLĂTEŞTE RETRAGEREA

Mai întâi, la mijloc e un semn clar că Europa îşi asigură pacea şi liniştea la frontierele sale de la Prut. Indiferent când va fi integrată în UE, Republica Moldova trebuie să devină un stat civilizat şi cu un nivel de viaţă decent care nu va da dureri de cap spaţiului comunitar. Stabilitatea costă scump.

Mai apoi, Programul de asistenţă trebuie privit prin prisma contextului geostrategic. Aşa cum arătam anterior în editorialul „South Stream în schimbul Republicii Moldova”, Chişinăul pare să se fi pomenit acum în epicentrul unor tranzacţii şi combinaţii politice, în care sunt implicate pe de o parte, SUA, UE şi România, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă. Statele Unite i-au făcut Moscovei o concesie, abandonând, sub aspect militar, Polonia şi Cehia în schimbul României şi Bulgariei. Această cedare de asemenea costă scump. Pentru ambele părţi.

Kremlinul plăteşte acum retragerea scutului antirachetă din centrul în sud-estul Europei prin diverse modalităţi. Inclusiv prin faptul că o lasă mai moale la Chişinău. Iată de ce, apropo, Rusia, în ultimul timp nu are nicio replică mai de Doamne ajută la ofensiva politică şi financiară fără precedent a SUA şi UE în Republica Moldova.

În acelaşi timp, Occidentul, subvenţionând Chişinăul, investeşte indirect nu numai în modernizarea ţării, ci poate înainte de toate în securitatea unei zone geopolitice a cărei semnificaţie politică creşte enorm. Scutul, astfel, e un corn al abundenţei pentru Republica Moldova. Dacă nu era, şi bani erau să fie mai puţini.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu