Petru Bogatu: Rusia-România, meciul pentru Basarabia

Controversa pe tema paradei de 9 mai de la Moscova a ridicat cortina, dezvăluind culisele unui epizod dintr-un război preponderent invizibil. Replicând dur declaraţiei lui Mihai Ghipu, potrivit căreia comunismul este la fel de criminal ca şi nazismul, ministrul de Externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, a atacat scandalos România.

UN DINTE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Şeful diplomaţiei de la Moscova, comentând la Strasbourg, ultimele afirmaţii ale preşedintelui interimar al Republicii Moldova, s-a arătat indignat că liderul de la Chişinău pretinde compensaţii pentru ocupaţia sovietică. În loc să pună la îndoială semnificaţia sacră a victoriei asupra fascismului, a zis Lavrov, ar trebui să fie îngrijorat de atitudinea unor vecini occidentali care “nu recunosc naţiunea moldovenească drept naţiune” .

Lăsând la o parte amestecul brutal şi de natură şovină al oficialului rus în disputele noastre identitare, lovitura sa, dată prin ricoşeu României, este pe cât de incalificabilă, pe atât de simptomatică. Puseul lui Lavrov, chit că sub formă aluzivă, arată că Moscova are un dinte mare împotriva Bucureştiului. Şi durerea e de măsea continuă creşte pe fondul unei lupte surde pentru Basarabia care se dă la ora actuală între Rusia şi România.

De unde şi impresia că pentru Moscova, Republica Moldova contează în jocurile ei geopolitice. Chişinăul continuă să rămână un potenţial cap de pot în disputa ruşilor cu UE şi SUA pentru refacerea sferelor de influenţă din spaţiul post-sovietic. Se pare că în ultimul timp Kremlinul se impacientează tot mai mult în urma eforturilor depuse de România în vederea în vederea unei desprinderi reale, nu declarate a acesteia de pe orbita rusească. Meciul pentru Basarabia între Rusia şi România se dispută aprig şi se joacă pe contre.

O STRATEGIE PENTRU BASARABIA

După 20 aproape 20 de ani de la dispariţia URSS, neatârnarea politică a Chişinăului ridică încă multe semne de întrebare. Pentru a-şi consolida independenţa de fosta metropolă, cel de-al doilea stat românesc are nevoie nu numai de sprijin politic şi financiar, ci şi de instrumente logistice necesare pentru aplicarea curentă a strategiilor sale naţionale.Şi acestea pot fi puse la dispoziţie de Bucureşti.

De la un timp încoace, România, se pare că trece de la vorba la fapte. Acest lucru s-a văzut şi în urma cooperării tot mai strânse pe diverse planuri din ultimele luni între guvernele Boc şi Filat, dar şi în cadrul vizitei recente pe care a efectuat-o la Bucureşte Mihai Ghimpu. Se vede clar că Bucureştiul are în sfârşit o strategie pe termen lung faţă de Republica Moldova.

Iniţiativele lui Traian Băsescu în ceea ce priveşte Basarabia încep, totuşi, să prindă contur. UE, deşi iniţial părea circumspectă, înclină să sprijine eforturile depuse de Bucureşti pe propria-i răspundere în vederea aducerii teritoriului de la est de Prut sub umbrela occidentală. Tocmai de aceea, Bruxellesul, de exemplu, s-a împăcat cu acordarea masivă de paşapoarte româneşti pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Strategia României este centrată pe trei paliere. La modul general vorbind, acestea trebuie să asigure Republicii Moldova, stabilitate internă, protecţie externă şi deschidere spre Europa pe plan politic şi economic.

RESPIRAŢIE ÎN TANDEM

Mai întâi, se urmăreşte securizarea proiectului european al Republicii Moldova în cazul unor acţiuni subversive ale Kremlinului. Asta prevede conectarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la toate resursele energetice, materiale, comunicaţionale şi informative româneşti. Cu alte cuvinte, metaforic vorbind, se pune la punct un procedeu de salvare a scafandrilor. Datorită lui va fi posibilă respiraţia în tandem din aceeaşi butelie a Bucureştiului şi Chişinăului în cazul în care cel din urmă se va duce la fund şi se va sufoca fără aer.

Mai apoi, se propune asigurarea unui cadru juridic bilateral comun, afiliat celui european, care va înlesni absorbţia acquisul comunitar şi va deschide la Prut frontiera cu Uniunea Europeană. Acest fapt va conduce la o apropiere sistemică a Republicii Moldova de UE, la occidentalizarea ei treptată. În acelaşi timp, va da posibilitate moldovenilor să călătorească legal prin Uniunea Europeană, să se integreze pe planul relaţiilor umane şi instituţionale în spaţiul comunitar,

În fine, dar nu şi în ultimul rând, România doreşte  să devină partenerul economic numărul unu al Republicii Moldova. Asta înseamna stimularea şi intensificarea investiţiilor şi schimburilor comerciale reciproce. Teritoriul de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să se constituie într-o mare piaţă comună a celor două state.

ÎNTÂLNIREA ISTORICĂ

Astfel, Parteneriatul Strategic între Bucureşti şi Chişinău urmăreşte plasarea Republicii Moldova într-un nou context occidental, detaşat de cel vechi răsăritean. I se oferă astfel o dimensiune europeană încă înainte de aderarea ei oficială la UE, fapt ce va încuraja, neîndoios, şi procesele de integrare efectivă.

Toate aceste planuri trezesc, desigur, adversitatea Rusiei. Nemulţumirea ei este cu atât mai mare cu cât România de la un timp încoace are nu numai avantajul proximităţii geografice, comunităţii etnice şi culturale, ca odinioară, ci cel al unei apropieri nu doar economice, ci şi spirituale dintre cele două maluri ale Prutului. Contează şi faptul că România se mişcă în voie la adăpostul UE care, la rândul ei, începe să îşi dea seama că este contra-productiv să te opui unor procese integraţioniste naturale.

De unde şi concluzia, că România şi Republica Moldova se află deja împreună pe drumul ce duce spre tărâmul făgăduinţei, numit UE, unde, vorba lui Traian Băsescu, trebuie să aibă loc reîntâlnirea lor istorică. Această cale însă nu-i fără obstacole şi cotituri lunecoase. După cum ne-a demonstrat Serghei Lavrov, prin afirmaţiile sale belicoase de la Strasbourg, unii aşteaptă după colţ să ne-o tragă-n freză sau să ne pună o piedică.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu