Petru Bogatu: România, în dispută directă cu Rusia

La doar o zi după ce în presa internaţională au apărut informaţii, potrivit cărora Germania a cerut Rusiei să-şi retragă trupele din Transnistria, acelaşi lucru îl face şi România. Bucureştiul somează Moscova, într-un document oficial, să-şi evacueze militarii şi muniţiile din estul Republicii Moldova, taxându-le drept o ameninţare la adresa ţării sale. Astfel, pe aliniamentul Vest-Est, se întrezăreşte o schimbare de ton.

Trupele ruse, o ameninţare la adresa României

Marţi, cotidianul „Nezavisimaia Gazeta” de la Moscova a inserat articolul „Gambitul transnistrean al Angelei Merkel”, preluat în aceeaşi zi de agenţia oficială de ştiri a României „Agerpres”, în care se arată că Berlinul ar fi îndemnat Kremlinul să renunţe la prezenţa sa militară la Nistru în schimbul unui sprijin pentru iniţiativa preşedintelui rus privind un nou pact de securitate europeană. Cu alte cuvinte, Merkel i-a propus lui Medvedev un târg. Ruşii să plece din Transnistria, iar germanii, în replică, vor accepta un dialog în vederea identificării unei noi arhitecturi de securitate pe continentul european.

În plus, Moscova are nevoie ca de aer de IT-tehnologii. Fără ele Rusia, după cum declara recent un politician american, nu-i decât o Nigerie înzăpezită. Merkel lasă să se întrevadă că este gata să-i dea lui Medvedev ceea ce îşi doreşte, dar nu pe gratis, fireşte.

Oficialităţile române au reacţionat prompt. Au intrat în joc exact în momentul în care urmau să aducă mingea în faţa porţii adverse. Miercuri, la Bucureşti a fost făcută publică „Strategia Naţională de Apărare a Ţării” (SNAT), în care, în special, se menţionează că „staţionarea trupelor ruseşti în Republica Moldova, în apropierea graniţelor României, constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale”. Este limpede că acest document, ce urmează încă să fie supus dezbaterilor parlamentare, nu întâmplător a fost postat pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale de la Bucureşti practic imediat după ce Germania a cerut Rusiei să-şi retragă militarii din zona transnistreană a Republica Moldova. Subtextul şi contextul lui sunt străvezii.

România se arată ostentativ deranjată de prezenţa militară rusească şi avertizează că nu va mai sta cu mâinile în sân, subliniind apăsat că „înţelege să se implice activ în promovarea unei soluţii care să vizeze demilitarizarea regiunii, prin retragerea trupelor si armamentelor staţionate ilegal”. Parcă se aude o altfel de voce dinspre Bucureşti, nu-i aşa?

SNAT punctează fără menajamente: „Trupele ruse sunt o ameninţare la adresa României”. Scurt şi cuprinzător. Cuvintele sună tare şi, oricum ai da, aduc un element nou în relaţia cu Rusia.

Un interes deosebit faţă de Republica Moldova

În „Strategia Naţională de Apărare a Ţării” se mai stipulează că România manifestă un interes deosebit fata de Republica Moldova. În capitolul „Acţiunea externă”, se arată că aceasta din urmă reprezintă „un caz aparte, ce beneficiază de un interes special din partea României şi de susţinere în vederea integrării în familia europeană”.

Se pare că Bucureştiul mută deliberat pe tabla de şah pentru a sprijini gambitul transnistrean al Angelei Merkel, ca să-i parafrazăm pe cei de la „Nezavisimaia gazeta”. Cancelarul german profită, pesemne, de un moment propice pentru a-l determina pe Medvedev să cedeze la Nistru în schimbul unei considerabile asistenţe occidentale, menite să contribuie la modernizarea Rusiei.

Dar Germania urmăreşte mai mult decât atât. Ea îşi propune, mai întâi, să descurajeze pretenţiile Moscovei de a considera întreg spaţiul post-sovietic drept sfera ei de influenţă, iar mai apoi, să verifice sinceritatea şi disponibilitatea acesteia de a coopera onest, nu de ochii lumii.

SUA, la unison cu Germania

Că lucrurile stau aşa, şi nu altfel ne-o dovedeşte şi faptul că gestul Germaniei nu este deloc singular. Cu ocazia vizitei lui Dmitri Medvedev în Statele Unite, bunăoară, în ciuda eforturilor depuse de Barack Obama de a reseta relaţiile cu Moscova, preşedintele american, pentru prima dată în ultimele luni, a cerut fără echivoc retragerea necondiţionată a trupelor ruse de pe teritoriul georgian ca o condiţie prealabilă a participării SUA la modernizarea Rusiei.

Se vede de la o poştă că poziţia stăpânului Casei Albe consună cu cea a cancelarului german. Această coincidenţă nu are cum fi, bineînţeles, accidentală. Occidentul are nevoie de Rusia, dar şi viceversa. În aceste circumstanţe, SUA şi UE încearcă să speculeze problemele Moscovei pentru a o determina să fie, cel puţin, ceva mai loială decât este acum.

Totuşi, aşa cum consideră reputatul politolog, directorul Programului Rusia-Eurasia din cadrul Consiliului german pe probleme de politică externă, Alexander Rahr, este puţin probabil ca Rusia să facă până la urmă concesii semnificative. În timpul apropiat, aceasta nu va ceda în teritoriile şi în domeniile de care ţine cu dinţii şi care sunt vitale pentru autoidentificarea ei ca putere regională.

Asta nu trebuie să ne mire. Kremlinul îşi doreşte să fie nu o parte a Occidenului, ci un lider al Eurasiei. Şi acest fapt spune totul despre planurile lui pe termen lung. Nimeni să nu se îmbete cu apă rece.

Bucureştiul iese la înaintare

Totuşi partea bună a ultimelor evoluţii este că, în ecuaţiile politice ruso-occidentale, Republicii Moldova i s-a rezervat un rol aparte. Acesta e un lucru clar deja. Pentru a-şi atinge obiectivele geostrategice, UE şi SUA luptă pentru Republica Moldova. Noile împrejurări îi silesc, vrând-nevrând, să bage la înaintare România fără de care această bătălie nu are sorţi de izbândă.

Bucureştiul intră în disputa directă cu Rusia pentru Republica Moldova pentru a crea Occidentului superioritate. Dar nu numerică, ci calitativă.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu