Petru Bogatu: Riscurile războiului în presă

Ne place sau nu, asistăm astăzi cu toţii la o grozavă bătălie mediatică. Nu este zi de la Dumnezeu în care să nu explodeze fumigene, grenade, iar uneori chiar şi bombe de presă în teritoriul politic al liberal-democraţilor.

Un casus belli pentru o campanie părtinitoare

Se creează impresia că retragerea lui Alexandru Tănase din PLDM a fost un fel de casus belli pentru a pune toate tunurile pe Vlad Filat. După cum atacul înscenat asupra staţiei de radio „Sender Gleiwitz”, de la 31 august 1939, a condus la invadarea Poloniei, tot aşa şi o nevinovată şi pe deplin justificată în aparenţă despărţire a unui politician de partidul său s-a constituit într-un pretext pentru dezlănţuirea unei necruţătoare campanii de presă menită să pună presiune pe prim-ministru.

Că la mijloc e o acţiune mediatică orchestrată, şi nu una spontană ne-o demonstrează faptul că în luptele contra lui Filat s-au angajat simultan mai multe instituţii media. Liderul PLDM este acuzat de stil dictatorial, de afaceri tenebroase, de politică filorusă latentă, de faptul că ar fi nu mai puţin vinovat decât Voronin pentru deturnarea protestelor de la 7 aprilie 2009 etc.

Nu-i exclus ca unele din viciile şi lacunele care i se pun în cârcă premierului să fie adevărate. Atâta doar că dovezile strălucesc prin absenţă. În liderul PLDM se împroaşcă preponderent cu suspiciuni, aproximaţii şi supoziţii fără să se aducă vreo probă mai de Doamne ajută. De unde şi senzaţia că la mijloc e o campanie interesată. O tentativă de demonizare a premierului. De a sustrage atenţia de la Plahotniuc, de la monopoluri şi mafie prin inculparea lui Filat.

Şi trupe regulate, şi partizani de ocazie

Se recurge în mod deliberat la un limbaj virulent şi la o gazetărie părtinitoare pentru a detesta şi a demola. Dar nu prin fapte şi argumente, ci prin opinii, exagerări şi concluzii adesea trase de păr.

De altfel, în ultimii doi ani noi am mai asistat la astfel de campanii frivole. Ele au fost îndreptate împotriva AIE sau a liderului PL Mihai Ghimpu. Numai că acestea erau purtate de mijloacele de informare în masă din Federaţia Rusă, secundate de sateliţii lor de la Chişinău, care operau cu insinuări extrem de agresive pentru a şifona imaginea coaliţiei de guvernământ sau pe cea a fostului preşedinte interimar.

Iată că acum o bătălie mediatică s-a declanşat chiar în terenul presei naţionale. Pare o clonă a războiului anti-Băsescu purtat dincolo de Prut. Ca şi orice campanie interesată, cea de azi aruncă în luptă nu numai trupe regulate, ci şi destui partizani care se implică în ostilităţi de capul lor. Unii o fac din îndemnul inimii, alţii sunt ghidaţi de frustrări sau antipatii personale.

În consecinţă, treptat, informarea corectă şi responsabilă este înlocuită de manevra partizană şi învinuirea subiectivă. Logica e substituită de patimă, iar locul faptelor şi documentelor este luat de presupuneri şi prejudecăţi. Cui servesc toate acestea? Cine are de câştigat dintr-o astfel de campanie? Şi cine are de pierdut?

Mass-media îşi taie craca de sub picioare

Cred că la mijloc e o răzbunare. Pentru Moldtelecom. Pentru impozitele indirecte. Pentru promovarea unor reforme dureroase. Dar şi pentru conduita uneori provocatoare şi excesivă a premierului. Liderul PLDM de multe ori a semănat vânt şi acum culege furtună.

Totodată, în spatele campaniei anti-Filat sunt interese înguste de clan şi de partid. Se speră că prin demolarea unei formaţiuni din AIE se vor întări altele. Eroare. În urma acestui război fratricid vor învinge comuniştii şi va pierde cauza democraţiei şi Europei în Republica Moldova.
Ca să nu mai vorbesc de credibilitatea mass-media care prin atare campanii nedrepte îşi taie craca de sub picioare. Un război mediatic partizan afectează dreptul la informare netrunchiată. El va provoca până la urmă o primejdioasă dezintegrare etică a presei, divizând-o în cei care îl denigrează pe Filat şi cei care îl aprobă, orice ar face şi orice ar spune. Cum eu unul ţin cu tot dinadinsul să-mi păstrez spiritul critic şi libertatea de opinie, refuz să mă înregimentez în vreuna din cele două tabere.

Noi, cei din presa de la Chişinău, am mai fost atraşi anterior în astfel de dispute partizane. Nu cred că e cazul să călcăm pe greblă. Politicienii vin şi se duc, iar mass-media rămâne agentul moral al publicului. Dacă îşi compromite această calitate, nu mai are nimic altceva de pierdut.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu