Petru Bogatu: Publika TV – străin acasă

Nu ştim deocamdată de la cine are mandat magnatul Sorin Ovidiu Vântu, vorba colegului Cătălin Tolontan, să treacă Prutul. E puţin probabil s-o facă pe propria-i răspundere. Nu ne vine a crede că se aventurează să caute profitul pe o piaţă televizuală cu audienţă mică şi cu risc mare.

LOBBY OCCIDENTAL PENTRU MASS-MEDIA DE LA CHIŞINĂU?

Vrând-nevrând, te bate gândul că ploaia de investiţii în mass-media, care, după mai mulţi ani de secetă cumplită, cade în ultimele luni asupra Basarabiei ca o mană cerească, nu este întâmplătoare, ci pornită la comandă. Se pare că noile proiecte TV, sprijinite financiar de capitalul privat din Germania şi România, au în spate, de fapt, un puternic lobby politic occidental.

Se creează impresia că se derulează un episod semnificativ al exportului de democraţie. Aceste lucruri, bineînţeles, nu se văd cu ochiul liber. Ele sunt ascunse îndărătul unor eufemisme. Şi nici nu-i de mirare. Cine îşi închipuie, spune Dorin Tudoran, că poate exporta democraţia aşa cum exportă grâu sau carne, petrol sau cipuri, se află în cea mai profundă eroare.

Oricum, apariţia la Chişinău a celor două televiziuni de ştiri, Jurnal TV şi Publika TV, eliberează informaţia, oferă o imensă platformă de dezbateri, creând astfel condiţii pentru funcţionarea normală a mecanismelor democraţiei în Republica Moldova. În plus, concurenţa dintre ele va stimula, fără doar şi poate, un produs mediatic de calitate şi, concomitent, va oferi telespectatorului alternativă.

UN POST COSMOPOLIT

Până aici, toate bune şi frumoase. Atâta doar că televiziunea investitorului român ridică, înainte încă de a se lansa, mai multe semne de întrebare în ceea ce priveşte strategiile ei de conturare a propriei identităţi.

Se anunţă că 20 la sută din programul său Publika TV îl va transmite în limba rusă. Nu este vorba, deci, de o emisiune-două, ceea ce ar fi de înţeles, ci de un mod de exprimare. De aici, în treacăt fie spus, şi litera K în denumirea postului. Astfel, redacţia de la Chişinău a canalului românesc Realitatea TV pretinde să comunice cu basarabenii în două limbi. De unde şi senzaţia că televiziunea ţine cu tot dinadinsul să se impună drept una preponderent cosmopolită.

Se pleacă, probabil, de la premisa că majoritatea populaţiei, fiind bilingvă, este nu numai capabilă să urmărească emisiunile şi în română, şi în rusă, ci şi nepăsătoare faţă de limba în care i se transmite mesajul. În acelaşi timp, se speră, pesemne, că pe această cale se va putea capta segmentul de telespectatori din sânul minorităţilor naţionale care nu posedă româna. Fals. E un calcul total greşit.

Se vede de la o poştă că nici SOV, nici managerii săi nu cunosc Republica Moldova. Habar n-au de specificitatea publicului autohton. E de mirare că ei nu cunosc nici Belgia. Ce are una cu alta? Multe. Experienţa ţării multilingve aflată în inima bătrânului continent este extrem de relevantă pentru noi. Să ne lămurim.

Frământările identitare au condus în Belgia la o sensibilizare pronunţată a sentimentelor naţionale. Disputele dintre valoni şi flamanzi au îmbrăcat forma unor războaie lingvistice. Acest fapt, în cele din urmă, s-a soldat cu o divizare a ţării pe criterii etnice. În consecinţă, statul a fost împărţit în patru regiuni lingvistice. Pe acelaşi principiu, s-au separat partidele, justiţia, educaţia şi presa. În Bruxelles, de exemplu, există formaţiuni politice, tribunale, şcoli, ziare şi televiziuni distincte pentru flamanzi, valoni şi germani.

BILINGVISMUL IMPOSIBIL

Nu afirm că situaţia de la noi este o clonă a celei din Belgia. Similitudini sunt, totuşi, o sumedenie. Autoidentificarea naţională deficitară a populaţiei majoritare din Republica Moldova îi induce de multe ori senzaţia de neîmplinire sau frustrare. Acest fapt exacerbează până la refuz factorul lingvistic. În Basarabia, limba română, după cum ar zice laureatul Premiului Nobel pentru literatură, Herta Muller, este instantaneu şi necondiţionat prezentă, la fel ca propria-ţi piele. Şi tot atât de vulnerabilă ca aceasta, atunci când alţii o nesocotesc, o desconsideră sau chiar o interzic.

Într-o atare împrejurare, bilingvismul în presa de la noi, ca şi în cea din Belgia, de altfel, este sortit eşecului. Un post de televiziune sau de radio care îşi va propune să vorbească în două limbi va fi perceput drept venetic atât de românolingvi, cât şi de rusolingvi. De acest lucru s-a convins, de exemplu, canalul Pro TV Chişinău care acum câţiva ani a încercat, fără succes, să lanseze mai multe programe în limba rusă.

Ar mai fi de adăugat că Publika TV, fiind o televiziune de nişă, va avea un public, de regulă, cu educaţie medie sau superioară. Altfel zis, se va adresa unor oameni care au conştiinţă naţională bine definită. În această situaţie, canalul lui SOV riscă, aidoma eroului dintr-un celebru film de Nikita Mihalkov, să rămână străin acasă.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu