Petru Bogatu: Poate un creştin să se opună unei hotărâri sinodale?

Motto:
…când un orb călăuzeşte pe un alt orb,
amândoi vor cădea în groapă.
Evanghelia după Matei, 15,14.

Nu se ştie încă dacă va avea de câştigat Valeriu Pasat de pe urma implicării directe şi făţişe a Mitropoliei Moldovei în campania sa electorală. Un lucru este cert, totuşi. Partizanatul politic al arhiereilor este păgubos pentru Biserică.

Ori scoţi crucea de la piept, ori îmbraci pantalonii

Antrenarea clerului în lupta electorală, oricum ai întoarce-o, e o sminteală. Mitropolitul Vladimir nu face altceva decât să pună gaj autoritatea duhovnicească. Imaginea şi credibilitatea Bisericii riscă să fie puternic şifonate. Nu întâmplător, alianţa ei cu fostul şef al Securităţii provoacă deja descumpănire şi multiple controverse în mijlocul credincioşilor.

O parte dintre enoriaşi, potrivit unor sondaje realizate de mass-media, salută iniţiativa Mitropoliei Moldovei, susţinând că Ortodoxia ar avea nevoie de reprezentanţii săi în Parlament. Însă majoritatea mirenilor se arată, totuşi, contrariaţi şi dezaprobă identificarea Bisericii cu un partid. Ca să nu mai vorbim de laicii din societatea civilă care critică necruţător poziţia Mitropoliei subordonate Patriarhatului de la Moscova.

Gestul arhiepiscopului Vladimir şi al ierarhilor săi este de-a dreptul năucitor. Prin înrolarea lor indiscretă în tabăra lui Valeriu Pasat, ei atentează, de fapt, la sacralitatea Bisericii. E ca şi cum un călugăr, ca să mai câştige niscaiva bani, s-ar angaja, prin cumul, să facă striptis în barurile de noapte. Din două una: ori scoţi crucea de la piept, ori îmbraci pantalonii. A treia cale nu există.

Critica Sinodului e o blasfemie?

Credinţa în Iisus Hristos este vie şi rezistă în timp, pentru că Biserica nu-i un exponent al universului material, ci o instituţie spirituală. Fiind o reprezentanţă a supranaturalului în lumea naturală, aceasta este mai presus de împărăţii, guvernări, politici, afaceri, plăceri şi alte lucruri şi fenomene efemere. Chiar dacă de-a lungul ultimelor două milenii unii dintre păstorii ei au clacat grav, turma nu a căzut în prăpastie, întrucât a avut un reper absolut în persoana celui care acum două mii de ani a venit să ne spună că este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Astfel, mitropolitul Vladimir, înregimentându-se în aventura politică a lui Valeriu Pasat, comite o greşeală esenţială. Lucrul acesta îl văd astăzi cu ochiul liber şi mirenii, şi laicii. Dar cum trebuie să procedeze ei în această situaţie? Episcopii Bisericii nu sunt miniştri sau lideri de partid care pot fi huiduiţi la mitinguri sau daţi jos prin vot democratic. Ierarhii reprezintă o autoritate care intermediază relaţia individului cu Divinitatea. Are dreptul un ortodox să conteste o faţă bisericească? Ridicarea creştinului împotriva unei decizii sinodale este sau nu este un păcat?

Lămurirea acestei chestiuni se impune imperios mai cu seamă acum, când adepţii lui Pasat taxează orice atitudine rezervată faţă de hotărârea luată de Mitropolia Moldovei drept un atac la Biserică. Nici mai mult, nici mai puţin! Să fie oare o blasfemie orice critică la adresa unei instanţe ecleziastice? Total fals. Haideţi să ne dumerim.

Arhiereul, ca tot omul, poate greşi

Pentru creştinii protestanţi lucrurile sunt simple. Bisericile reformate neagă rolul mediator al clerului în comuniunea dintre om şi Dumnezeu. Biblia poate fi interpretată liber de orice credincios. Iată de ce nu se pune problema autorităţii absolute a predicatorului.

La catolici, ca şi la ortodocşi, interpretarea Scripturilor este mijlocită de Biserică. Totuşi, infailibil în tradiţia occidentală este doar Papa. Cu alte cuvinte, suveranul pontif nu greşeşte. Însă ceilalţi arhierei catolici pot comite erori.

În ortodoxie nici măcar Patriarhul nu are privilegiul infailibilităţii, necum mitropolitul. Şi preoţii, şi călugării, şi episcopii sunt oameni. Au şi ei slăbiciuni. Şi, deci, ca tot omul, pot greşi.

Un răsad nociv

În plus, Biserica, spre deosebire de instituţiile lumeşti, scria publicistul şi filozoful ortodox Nae Ionescu, se sprijină nu pe nişte prescripţii normative, arbitrare şi contractuale, ci pe adevărul absolut. De aceea, orice hotărâre sinodală îşi are sursa nu în domeniul conjuncturii, raţionalului, utilului sau binelui public, ci în revelaţia divină, depozitată în Biblie şi comentată de Părinţii Bisericii.

De unde şi concluzia că există o măsură obiectivă a adevărului creştin. Sinodul, deci, nu poate decide după cum îl taie capul sau în funcţie de interesele de moment, ci bazându-se exclusiv pe Scripturi şi pe Sfânta Tradiţie.

Cum, prin ralierea la cauza politică a lui Valeriu Pasat, Mitropolia Moldovei profanează învăţătura lui Iisus Hristos şi sfidează canoanele, credincioşii au dreptul să se pronunţe împotriva hotărârii mitropolitane. Mai mult chiar. Este creştineşte să te opui unei rătăciri a arhiereilor care, din inconştienţă sau dintr-un interes meschin, cu voie sau fără voie, discreditează prin acţiunile lor Dreapta Credinţă. Pentru că „orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl meu Ceresc”, le spunea Iisus apostolilor, „va fi smuls din rădăcină”(Matei 15,13).

În ceea ce îl priveşte pe Valeriu Pasat, lăsaţi-l să umble pe drumul pe care l-a ales. Călăuzele sale în sutane par să fie oarbe.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu