Petru Bogatu: Pe când un caz Voicu şi la Chişinău?

Urmăresc la televizor derularea scandalului Voicu de la Bucureşti şi simt cum mă străbate un fior de invidie frăţească. Vrând-nevrînd, mă încearcă un vis idiot. Vreau să-l văd demascat, cu probe indubitabile, pe vreun mafiot de la Chişinău.

Gunoiul din casă

Îmi doresc să ajung zilele când i se va face, în sfârşit dreptate, şi cetăţeanului Republicii Moldova, prădat de ciocoii de azi şi de ieri. Când va înfunda puşcăria vreun ministru sau cel puţin vreun primar corupt care ar reprezenta nu doar opoziţia, ci înainte de toate puterea din Republica Moldova.

L-am auzit deunăzi pe Marian Lupu declarând că Bucureştiul nu ne prea poate ajuta în procesul de integrare europeană, întrucât România se confruntă cu serioase probleme politice şi economice, ţara fiind măcinată de corupţie, ingerinţe politice în justiţie etc. Asta e ca şi cum ai spune că, deşi jucăm pe o toloacă mocirloasă din preajma lacului Ghidighici, nu putem învăţa fotbal de la Steaua Bucureşti, întrucât echipa românească, chit că a cucerit cândva Cupa Campionilor, a suferit în actualul sezon mai multe înfrângeri în campionatul lor decât Nistru Otaci în cel de la noi.

Acum mă întreb dacă are sau nu dl Lupu simţul proporţiei? Sau doar se preface că habar n-are? Nu scandalurile de corupţie trebuie să ne sperie, ci lipsa lor. Pe nimeni doar nu îngrijorează faptul că oamenii îşi scot cu regularitate gunoiul din casă. Din contra. Ar trebui să batem alama dacă cineva nu şi-ar arunca deşeurile afară.

Este mai corupt oare Israelul, unde fostul prim-ministru, Ehud Olmert, a fost deferit justiţiei pentru abuz de serviciu? Suntem noi superiori Italiei unde premierul Silvio Berlusconi are dosar penal? E mau curată Republica Moldova decât Coreea de Sud unde doi preşedinţi au fost condamnaţi pentru trafic de influenţă? Am întrecut noi oare în materie de virginitate publică Statele Unite ale Americii, unde Guvernatorul statului Illinois, Rod Blagojevich, amicul preşedintelui Obama, a fost arestat pentru corupţie?

Insecticide peste libărci

Să fim serioşi! Corupţia e ca şi praful din casă. Mereu trebuie şters. Într-o ţară este nevoie de foarte mult detergent. Contează, de asemenea, voinţa şi obiceiul de a da cu aspiratorul.

De aceea, dosarul Voicu din România nu mă întristează. Dimpotrivă. Mă bucură. Developarea senatorului PSD e un semn bun pentru România. În ţară e încă mult jeg, bineînţeles. Se vede însă de la poştă că se face curăţenie. Se aruncă generos cu insecticide peste libărcile mafiote.

Actualul scandal de corupţie de la Bucureşti echivalează, de altfel, cu prăbuşirea FNI şi, ulterior, a Băncii Române de Scont. Aşa cum zece ani în urmă falimentul schemei piramidale pusă la cale de Sorin Ovidiu Vântu a descurajat reţelele de tip mafiot în domeniul financiar-bancar, dezmembrarea reţelei Voicu va conduce la salubrizarea sistemului judiciar. Corupţia nu va dispărea, fireşte, cu desăvârşire. Nu are cum. Însă lovitura pe care o primesc astăzi politicienii şi magistraţii mânjiţi le-ar putea spulbera îndrăzneala şi sentimentul de siguranţă de care s-au bucurat o vreme.

Nu avem noi la Chişinău miniştri ca Monica Iacob Ridzi de la PDL care s-a pricopsit cu un dosar penal? Sau primar ca Antonie Solomon de la Craiova care se află deja în arestul poliţiei? În vârfurile ierarhiei de stat din Republica Moldova au fost în trecut şi sunt în prezent, desigur, o sumedenie de pretinşi antreprenori sau aşa-zişi funcţionari publici care fură ca în codru. Care şparlesc în draci ca nişte brigadieri de pe vremea colhozurilor şi sovhozurilor sovietice.

Solomonii şi Blagojevichii noştri naţionali, cocoţat sus, îşi fac mendrele ziua în amiaza mare. Nu se mai ascund demult. De ce şi de cine s-ar teme, de bună seamă? Spre deosebire de cei de la Bucureşti, marii delapidatori de la noi sunt în siguranţă. Ca nişte gândaci de Colorado pe terenul unui ţăran beţiv. Cine să-i stropească? Cum-necum, ne ţinem doar de neamuri. Cu toţi suntem nepoţi, cumetri, prieteni de copilărie sau studenţie, fraţi de cruce sau, în cel mai rău caz, fraţi de lapte.

Nu e de mirare că cei din fruntea bucatelor jumulesc lumea pe rupte şi fără scrupule, tratând-o cu dispreţ. Ca pe un luzer care poate fi dus de nas la nesfârşit, jucând pe capul lui tontoroiul.

Holocaustul paraziţilor

Nu încape discuţie, ţara e plină de infractori fără obraz şi fără Dumnezeu, de vreme ce, pe plan internaţional, este taxată drept cea mai coruptă din Europa şi, pe deasupra, pierde procese la CEDO pe bandă rulantă. Problema e alta. De ce nu sunt scoşi la iveală. De ce nu ajung pe banca acuzaţilor? Pentru că hoţul, vorba lui Vladimir Vâsoţki, trebuie să stea la închisoare.

Pe când un caz Cătălin Voicu la Chişinău? Când vom avea şi noi date publicităţii stenograme înregistrate legal, nu ilicit, ca pe vremea lui Voronin, care îi vor inculpa pe corupţii noştri? Pe cei care au ajuns să se pricopsească până şi pe seama verdictelor Curţii de la Strasbourg. Care au instituit monopoluri criminale în domeniile producţiei şi comercializării cărnii şi vinului. Care şi-au făcut o vacă de muls din marile întreprinderi de stat, privatizându-le ilegal profitul etc.

Statul din stânga Prutului, de fapt, a intrat deja în disoluţie de ani buni şi a devenit nefuncţional, întrucât în casa noastră, numită Republica Moldova, demult nimeni nu mai dă cu mătura. E invadată de şvabi şi păianjeni care îşi fac de cap în voie. Se impune de urgenţă un holocaust al paraziţilor.

Singura soluţie e să dăm cu soluţie de taracani. Unde mai pui că aceştia riscă să le intre pe sub piele noilor guvernanţi.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu