Petru Bogatu: Patru minus unu este egal cu zero

Înverşunarea cu care Mihai Ghimpu, Marian Lupu şi Serafim Urechean au forţat mâna unei televiziuni private ca să intre într-o emisiune la care iniţial fusese invitat doar Vlad Filat este pe cât de copilăroasă, pe atât de caraghioasă. Cei trei au cerut într-un stil ultimativ să fie şi ei prezenţi în studio.

Unul urmărit de trei

Până la urmă, postul TV a cedat, iar premierul a refuzat să mai vină, invocând motivul că nu vrea să se certe cu partenerii săi de coaliţie. În consecinţă, în faţa telespectatorilor au apărut crispaţi şi extrem de supăraţi liderii PL, PD şi AMN, colegul lor din PLDM alegând să meargă la un şantier unde se construiesc case pentru sinistraţi. De ce nu l-au urmat şi acolo? N-au reuşit, probabil.

Poate data viitoare vor avea mai mult noroc şi îl vor găbji pe prim-ministru la un alt canal de televiziune? Vor pune mâna pe el înainte ca acesta să se retragă. Unde încă, stimaţi domni, o să insistaţi să-l însoţiţi pe Filat ca să nu-l lăsaţi singur? La teatru, la saună, la fotbal, la bucătărie sau poate în dormitor?

Încetaţi odată, că sunteţi penibili! Comportamentul vostru este hilar, iar argumentele de-a dreptul jenante. Nu se discută pe fondul problemei, pentru că aici nu e nimic de obiectat. Compensaţiile sociale erau necesare şi toţi fruntaşii Alianţei ne asigură că majoritatea parlamentară ar fi votat acest program de asistenţă socială.

Premierului i se reproşează doar metoda aplicată. Procedura de asumare a răspunderii. Şi în plus, faptul că nu a discutat cu ceilalţi trei lideri AIE.

Cine dă mai mult?

Sunt de acord că gestul lui Vlad Filat nu străluceşte prin eleganţă, chit că-i perfect regulamentar. Totuşi au existat mai multe motive care obligau Guvernul să-şi asume răspunderea pentru modificarea Bugetului pe 2010.

În cazul în care prim-ministrul venea în Parlament pentru a-i cere să voteze documentul cu pricina, exista riscul unor bulversări de situaţie. Nu-i exclus ca unii deputaţi AIE, pentru a-şi lustrui imaginea înainte de alegeri, să fi solicitat mai mult decât s-a convenit cu FMI, fapt ce ar fi dat peste cap relaţiile bune ale Chişinăului cu partenerii occidentali şi cu marea finanţă internaţională. Că un atare pericol exista ne-a arătat ieşirea aiurea în tramvai de acum câteva zile a lui Marian Lupu care a ameninţat cu boicotarea lucrărilor Parlamentului în cazul în care nu va fi sprijinită iniţiativa formaţiunii sale privind indexarea pensiilor.

Ca să nu mai vorbesc de comunişti, care aşteptau Alianţa după colţ, pregătind o adevărate diversiune. În toiul dezbaterilor pe marginea modificării Bugetului, ei ar fi declarat că compensaţiile pe care le propune Guvernul nu sunt suficiente şi ar fi solicitat dublarea lor, sfidând astfel înţelegerile cu FMI. Majoritatea parlamentară nu ar fi acceptat, fireşte. Dar PCRM ar fi avut un câştig de imagine, întrucât Voronin ar fi declarat că partidul său şi-a dorit o majorare mai consistentă a compensaţiilor, iar AIE s-a împotrivit.

Au semănat vânt şi culeg furtună

Oricum, premierului i se obiectează că, fiind în fruntea unui guvern al Alianţei, nu s-a consultat cu liderii ei. De bună seamă, comunicarea în sânul AIE a lăsat de dorit.

Dar mă întreb: partenerii de coaliţie ai liderului PLDM au fost până acum corecţi şi ireproşabili ca să poată astăzi emite pretenţii? Pe dracu’! Oare preşedintele Parlamentului şi, prin cumul, preşedintele interimar al republicii nu este şi el al Alianţei ca şi premierul? Şi dacă da, de ce a semnat Mihai Ghimpu decrete de capul lui, fără să-şi consulte colegii? Sau de ce Marian Lupu a părăsit deunăzi sala de şedinţe a Parlamentului fără consultări cu partenerii, trântindu-le uşa-n nas?

Tustrei au greşit, cu toate acestea, îi cer acum socoteală celui de-al patrulea. Toţi au semănat vânt şi acum culeg furtună. Atât că, în loc să se dea la adăpost şi să se calmeze, se lasă luaţi de vârtejul propriilor gafe comise cu nemiluita în ultimele luni.

Cursa în patru

N-aş vrea să fiu înţeles greşit. Nu-mi propun să-i acuz sau, dimpotrivă, să-i scot basma curată pe cei patru lideri ai Alianţei pentru Integrare Europeană. Îi îndemn doar să nu se facă de râs şi să înveţe, în sfârşit, a conlucra în cadrul unei coaliţii. Cursa în patru nu este un lucru simplu. Din momentul în care Alianţa i-a promovat într-o importantă funcţie de stat, ei au dreptul şi obligaţia, în baza legii, să acţioneze pe propria răspundere, fără să-şi ceară mereu voie de la formaţiunea care i-a propulsat în fruntea piramidei.

Pe de altă parte, e nevoie, desigur, de fair-play, de colegialitate, de încredere şi de solidaritate între membrii Alianţei. Acest lucru însă ţine deja nu de atribuţiile lor legale, ci de educaţie şi de bun-simţ. Şi cum nimeni dintre ei, de-a lungul ultimului an, nu a fost uşă de biserică, nu trebuie s-o facă acum pe profesoara virgină.

Contează că s-au dat compensaţii. E jenant însă că liderii Alianţei se bat pentru a-şi însuşi dividendele virtuale de pe urma acestui fapt. Se înşală amarnic. Nu au nimic de câştigat în această dispută trei contra unu. Pentru că, în situaţia lor, patru minus unu este egal cu zero.

Împart pielea ursului din pădure, dar fiara, deşi rănită, e încă vie şi îi pândeşte pofticioasă din tufiş. Dacă vor continua să se războiască şi de acum încolo ca orbii, vor fi devoraţi numaidecât.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu