Petru Bogatu: Partea bună a eşecului

Invalidarea plebiscitului constituţional e un eşec lamentabil, desigur. Dar cum nici un necaz nu vine singur, înainte se întrezăreşte o belea şi mai mare. O adevărată catastrofă politică.

Ce ziceţi de ameţeala de pe urma succeselor?

Lucrurile stau aproape ca în poveştile lui Petre Ispirescu. Un om verde, pui de român, este păcălit de nişte ciclopi şi ajunge prizonierul lor. Însă supliciul său nu se termină aici. Troglodiţii îl ameninţă cu moartea. Aşază un cazan pe foc şi se pregătesc să-l fiarbă în apa clocotită ca să-l mănânce. Pericolul îi dă omului puteri pe care nici el nu le bănuia. Se răzvrăteşte, îşi imobilizează inamicii şi o ia la sănătoasa.

Privită din acest unghi, înfrângerea de duminică a Alianţei pentru Integrare Europeană, oricât de dezastruoasă ar părea, ar putea să aibă şi efecte pozitive. Partea bună e că invalidarea referendumului îi oferă coaliţiei de guvernământ şansa să se dezmeticească. Să scape de ameţeala de pe urma succeselor de odinioară. Să se deştepte, în sfârşit, şi să vadă că asupra ei şi a cauzei democratice din Republica Moldova planează un pericol de moarte.

Alianţa ar trebui să privească înapoi cu mânie. Să se supere pe propria-i prestaţie jalnică. Pentru că referendumul a arătat ceea ce AIE refuza să vadă. Suficienţa, superficialitatea, mulţumirea de sine şi relaxarea nu sunt pe gratis. Toate se plătesc.

Coaliţia de guvernământ a celor patru partide democratice încet, dar sigur pierde teren. Dacă nu-şi revine rapid, va fi învinsă în viitoarele alegeri fără drept de apel.

Ce ziceţi de pielea ursului din pădure?

Cu toate că anul trecut a preluat ţara de pe buza prăpastiei şi a pus-o pe picioare, Alianţa nu a izbutit să-şi scoată la vedere meritele. Din contra. Adesea şi-a compromis, singură şi nesilită de nimeni, cele mai promiţătoare iniţiative politice şi proiecte economice.

Deficitul de comunicare, mesajul şters, pasul leneş şi, nu în ultimul rând, cotonogeala reciprocă au tocit Alianţa pe interior. Liderii ei au început să împartă pielea ursului din pădure. Şi-au căutat din timp un jilţ prezidenţial pe măsura ambiţiilor. Şi-au pus piedici şi şi-au dat ghionturi unul altuia. S-au căznit să-şi tăvălească partenerii în noroi, ca pe acest fundal dezagreabil să pară ei mai impozanţi. Astfel, AIE şi-a risipit zi de zi capitalul politic enorm.

Mai pe şleau vorbind, Alianţa a pierdut pur şi simplu contactul cu realitatea. Toţi fruntaşii ei păreau înaintea referendumului plini de sine. Creau impresia că ar avea un cec în alb care în mod automat le va aduce dividende politice şi în cadrul referendumului, şi în viitoarele alegeri parlamentare sau în cele prezidenţiale. Dar de unde şi până unde această siguranţă? Ce gaură în cer au făcut ei ca să fie iubiţi cu ochii închişi de toată lumea?

Ce ziceţi de dreptate?

Au fost realizări incontestabile. Totuşi nivelul de viaţă nu s-a ridicat din luna august 2009 încoace. Şi nici nu avea cum, de fapt, în condiţii de criză, chit că guvernul Filat a obţinut o constantă creştere economică. În aceste împrejurări, autorităţile urmau să facă ceea ce fac în fond toate guvernările democratice noi când vin la putere după o dictatură personală precum cea a lui Voronin.

Alianţa era obligată să se îmbrace în toga de justiţiar. Trebuia să le facă dreptate nedreptăţiţilor. Sau cel puţin să dea senzaţia că se opinteşte să întreprindă ceva. Într-o ţară măcinată de corupţie, AIE avea datoria să aibă un discurs anti-mafie. Să declanşeze o campanie anti-corupţie.

Mihai Ghimpu, când s-a întors din Georgia, s-a arătat încântat de lupta cu hoţia, birocraţia şi mita pe care o duce preşedintele Mihail Saakaşvili. Acesta din urmă a obţinut, de altfel, succese remarcabile în războiul pe care îl poartă împotriva parveniţilor de tot felul. De ce omologul său moldovean nici nu a dat semne că-i urmează exemplul? De ce lui Lupu nu îi e ruşine să se solidarizeze cu un om de afaceri controversat?

Nu e de mirare că, în această situaţie, scandalul Plahotniuc, în loc să scoată la suprafaţă mizeria afacerilor ilicite, s-a întors împotriva politicienilor aflaţi la putere. În absenţa unei strategii naţionale de combatere a favoritismelor, protecţionismului, corupţiei şi a tentaţiilor oligarhice, căpuşele mafiote, care sug vlaga societăţii, sunt puse acum, vrând-nevrând, pe seama autorităţilor.

Ce ziceţi de un boicot interior?

Oricât ar părea de neverosimil, se pare că referendumul a fost boicotat nu numai de PCRM, ci şi de unele facţiuni din partidele AIE. Nu este vorba de o obstrucţie activă, fireşte, ci mai curând de una pasivă. De o împotrivire latentă a unor reprezentanţi ai partidelor din Alianţă care, printr-un angajament formal, nu numai că nu au pus umărul la succesul plebiscitului, ci dimpotrivă, au contribuit la invalidarea lui.

Se pare că în partidele AIE care nu aveau şanse să învingă în alegerile prezidenţiale directe, au existat destule persoane care au optat pentru referendum doar de ochii lumii. În realitate însă acestea, prin indiferenţa lor, au încurajat absenteismul.

Ca ţiganul la mal

De ce ne-am mira, deci, că elanul populaţiei de acum un an a degenerat în lehamite? Evenimentul politic de duminică a fost lipsit de nerv, de substanţă, de perspectivă şi de implicare. Dezamăgirea, plictiseala, proasta informare şi aşteptările neonorate au ţinut oamenii acasă, departe de sectoarele de vot, toate acestea constituindu-se pentru AIE într-un fiasco ruşinos. Alianţa s-a înecat ca ţiganul la mal. Doar trei la sută din totalul de voturi au lipsit ca referendumul să fie validat.

Ca să nu mai spun că AIE nu a reuşit să asigure prezenţa la urne a unui electorat cu precădere favorabil schimbării. Alegătorii în marea lor majoritate erau dispuşi să spună ”da” în ziua plebiscitului.

Asta e ca şi cum ai pierde o partidă de şah având în dotare dama, turnul şi nebunul în faţa unui adversar care a rămas cu un singur pion pe tablă. Aşa au putut să se facă de râs, la Călugăreni, doar cei 180 de mii de turci din armata lui Sinan Paşa care au fost zdrobiţi de o modestă oaste cu numai 16 mii de soldaţi.

Trezi-ţi-vă! Pierzând un atare război, riscaţi să pierdeţi şi ţara.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu