Petru Bogatu: Omul spurcă locul

Situaţia Republicii Moldova este proastă. Şi se anunţă să fie şi mai anapoda. Asta însă e o aparenţă. De fapt, ruina nu-i în ţară, vorba profesorului Preobrajenski, ci în capul omului. Şi noi ştim exact în al cui anume.

Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt

Zice-se că omul sfinţeşte locul. La mijloc e mai mult decât o înţelepciune populară. Acest dicton rezumă un concept ontologic. Potrivit lui, nu lucrurile, nu materia, nu forţele de producţie, după cum susţine marxismul, mişcă lumea, ci spiritul, personalitatea umană. Ideile individului, convertite în acţiune, schimbă viaţa în bine sau, dimpotrivă, în rău.

Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, fața lumii ar fi fost alta, spunea Blaise Pascal despre regina Egiptului. Rămânând pe câmpul aceleiaşi metafore, am putea continua că dacă în toamna lui 1917 Lenin şi Troţki ar fi fost arestaţi de guvernul provizoriu pentru înaltă trădare în favoarea kaizerului, alta era acum faţa Rusiei şi Europei. Dacă Statele Unite ar fi fost fondate nu de puritanii creştini, ci de secta asasinilor în frunte cu vizirul Hassan bin Sabah, America ar fi devenit nu un model de libertate şi separaţie a puterilor în stat, ci un imperiu al terorii  şi urii.

Dacă Elţîn ar fi fost smintit ca Miloşevici, defuncta URSS era să fie cuprinsă în 1991 de un război mai sângeros decât cel din  fosta Iugoslavie. Dacă Muammar Gaddafi nu se crampona de putere, n-ar fi murit mii de libieni.

Întorcându-ne la oile noastre, vom preciza că dacă am fi avut parte la Chişinău de un Valesa în loc de Snegur sau de un Havel în loc de Moţpan, alta era acum faţa Basarabiei şi a spaţiului românesc. Deşi nu-i sigur nici asta. Nu-i exclus să-i fi mâncat de vii liota de nomenclaturişti mici şi mari care, în 1991,  au fost catapultaţi de la munca de partid de jos în fruntea bucatelor. După cum, de altfel, i-au devorat fără cruţare pe Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin şi alţii lideri ai mişcării de eliberare naţională.

În treacăt fie spus, deunăzi l-am întâlnit pe un fost deputat  agrarian, un apropiat al lui Dumitru Moţpan la începutul anilor 1990. Acest românofob agresiv de altădată acum are paşaport românesc şi pledează cauza unirii. Afirmă că, dacă nu se face un nou partid al reîntregirii neamului, va adera la formaţiunea Vitaliei Pavlicenco.

Un Iago de fabricaţie locală

Anume condiţia umană precară a persoanelor care au avut destinul Republicii Moldova la discreţia lor au netezit drumul spre putere unui mojic dibaci, dar total nesimţit pe care îl chema Vladimir Voronin. Acesta, cu o nonşalanţă de mercenar cinic în solda fostei metropole, a întors cursul istoriei îndărăt cu aproape zece ani, a împins ţara în mocirla marasmului economic, politic şi cultural, silind zeci de mii de conaţionali să-şi ia lumea în cap şi să se refugieze peste hotare.

Dar şi scăpând din mâini puterea, liderul comunist continuă să ţină societatea de falduri. Uneori reuşeşte chiar s-o strângă de gât. Acest Iago în versiune autohtonă este răzbunător, maliţios şi suferă de inimă rea. Speculează cele mai infame prejudecăţi şi cele mai rudimentare instincte. Adesea creează impresia că se hrăneşte cu suferinţa masei de oameni pe care o manipulează. Zilele acestea, de exemplu, i-a umilit şi i-a ofensat în cel mai scârnav mod cu putinţă până şi pe devotaţii  săi servi din presa comunistă, numindu-i babe care îşi „scarpină limba”.

Radiculită în loc de înţelepciune

Voronin îmbătrâneşte urât, dovedind o dată în plus că vârsta înaintată nu aduce în mod automat înţelepciunea. Lucrurile diferă de la om la om. Tot ce aduce bătrâneţea în mod sigur este radiculita.

Mai vivace decât un şobolan, fostul preşedinte ne-a luat pe toţi ostatici ai unei crize constituţionale fără precedent. Reuşeşte să se pună de-a curmezişul schimbărilor şi în stat, şi în propriul partid. Dacă nu ar fi existat el, credeţi-mă, alta era faţa  Republicii Moldova. Dar şi a opoziţiei. Fără Voronin, dar cu un Şelin, un Tkaciuk sau un Muşuc în frunte, radicalismul şi extremismul stângii s-ar fu dezumflat demult.

Nu caut să-l demonizez pe Voronin. E doar un pensionar încrâncenat care pare disperat să mai tragă de timp. Dar nici să justific gafele liderilor AIE nu îmi propun. Prestaţia acestora de asemenea, precum se ştie, de multe ori lasă de dorit, Ţin să spun doar că aşa cum omul sfinţeşte locul, tot el îl şi spurcă.

Ceea ce se întâmplă în jurul nostru este provocat nu de un blestem, nu de destin, ci de activitatea persoanei. Ca cetăţeni, avem puterea de a schimba mediul insalubru care ne înconjoară într-unul confortabil, curat şi sănătos. Doamne ajută!

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu