Petru Bogatu: O mănuşa de catifea pentru mâna Moscovei

Mitropolia Chişinăului şi întregii Moldove forţează o uşă deschisă. Deşi premierul Vlad Filat acum câteva luni a anunţat introducerea religiei în şcoli, Biserica subordonată Patriarhatului Moscovei îşi propune să iniţieze un referendum privind predarea obligatorie a bazelor ortodoxiei în învăţământul laic.

CULISELE REFERENDUMULUI

Şeful Guvernului, precum se ştie, a avut o întrevedere cu ambii mitropoliţi ortodocşi de la Chişinău, netezând astfel, împreună cu înalţii ierarhi, drumul spre educaţia creştină în şcoli. În ciuda acestui fapt, Mitropolia Chişinăului şi întregii Moldove ţine cu tot dinadinsul să facă mare tapaj în societate pe această temă, creând astfel falsa impresie că autorităţile s-ar opune. În realitate, lucrurile stau exact invers. Guvernul introduce religia în materia şcolară, fapt confirmat şi de ministrul Educaţiei Leonid Bujor.

De unde această înverşunare a Mitropoliei Chişinăului? De ce vrea să ia cu de-a sila ceea ce i se dă de bună voie? De ce Ortodoxia Rusă de la noi pune presiune pe oficialităţii, deşi acestea le întind mâna?

Încrâncenarea Bisericii condusă de mitropolitul Vladimir doar la prima vedere pare ciudată. La o privire mai atentă însă vom vedea, că implicarea ei îndârjită într-o campanie politică este perfect logică şi explicabilă. Trebuie să spunem că mai întâi a intrat pe fir Valeriu Pasat. El le-a ridicat clericilor mingea la fileu, pronunţându-se în favoarea desfăşurării unui referendum pentru predarea obligatorie a bazelor ortodoxiei în şcoli, ideea sa fiind preluată sub aspect practic de Mitropolia Chişinăului.

Unii comentatori au întrezărit îndărătul acestui demers o tentativă a fostului director SIS de a reintra în politica moldovenească pe valul sentimentelor religioase ale unei populaţii preponderent ortodoxe. Nu exclud că Pasat ar putea să aibă astfel de ambiţii. Totuşi, lucrurile mi se par ceva mai complicate. Îndărătul iniţiativei de desfăşurare a referendumului se ascunde, în opinia noastră, noua strategie a Rusiei în spaţiul potsovietic.

CU PIATRA-N SÂN

După cum scria ziarul american The New York Times, la 19 aprilie, modul în care a acţionat Kremlinul în Kârgâzstan, obţinând înlăturarea preşedintelui Bakiev, dovedeşte că Putin a învăţat lecţia revoluţiilor colorate din Ucraina sau Georgia. El preia experienţa occidentală şi refuză acum să se bazeze, ca altădată, exclusiv pe forţa brutală. De aceea, Moscova îşi ascunde astăzi mâna de fier într-o mănuşă de catifea.

Noua tactică le dictează ruşilor , de la un timp încoace, să îşi consolideze poziţiile în fostele republici sovietice prin finanţarea şi coruperea societăţii civile, bisericii şi mass-media. În Kârgâzstan, de exemplu, arată cotidianul american, Kremlinul a susţinut din umbră diverse organizaţii nonguvernamentale şi mijloace de informare în masă pentru a-l compromite pe preşedintele indezirabil al ţării.

Este adevărat că şi Bakiev, printr-o mulţime de decizii neghioabe, a turnat gaz în foc. Oricum, presa şi ONG-uri de la Bişkek, aflate în solda Moscovei, au depus un efort concertat şi de durată pentru a asmuţi poporul împotriva puterii legale, ceea ce s-a soldat până la urmă cu o revoltă populară.

Astfel, Kremlinul îşi croieşte drum în Republica Moldoca nu călare pe tancuri, nu cu pistolul în mâinî, ci cu pumnul de catifea şi cu piatra-n sân. El, de altfel, nici nu ascunde asta. Preşedintele Dmitri Medvedev declarase anterior că va sprijini financiar presa de limbă rusă de la Chişinău. Având în vederea afinitatea noastră confesională, Biserica Ortodoxă de la Chişinău, controlată de Patriarhatul Moscovei, rămâne un instrument extrem de eficient de refacere a influenţei ruseşti în spaţiul dintre Prut şi Nistru.

Este curios faptul că Putin şi compania profită la noi, ca şi în alte foste republici sovietice, de nişte valori democratice pe care nu le tolerează la ei acasă. Să luăm societatea civilă şi posibilitatea finanţării organizaţiilor nonguvernamentale din afara ţarii. Acest lucru este posibil în Republica Moldova care s-a conformat unor standarde europene. În Rusia, în schimb, ONG-rile sunt strict controlate de stat, iar subvenţionarea lor din străinătate este interzisă şi cade sub incidenţa codului penal. Ca să nu mai vorbesc de mas-media care în fosta metropolă e controlată şi cenzurată de stat în cel mai grosolan mod cu putinţă.

La fel stau lucrurile şi cu Biserica. În Rusia religia nu este predată în şcoli. Nouă însă, prin filiera Bisericii Pravoslavnice Ruse, ni se bagă pe gât în curs curricular obligatoriu de educaţie ortodoxă. Iar asta miroase a diversiune, pentru că ne ceartă cu Europa, ne obligă să neglijăm uzanţe comunitare.

PENTRU O CAUZĂ LUMEASCĂ

În majoritatea statelor UE religia se predă în şcoli. Mai mult decât atât. În ţări precum Italia, Grecia, Cehia, Austria, educaţia creştină nu-i facultativă, ci face parte din curriculum. Disciplina însă are, totuşi, un caracter opţional, nu obligatoriu. Altfel spus, elevii au dreptul să nu frecventeze orele de religie.

Şi pe urmă, cursul trebuie să fie general creştin, ca în Olanda, Danemarca, Norvegia, Suedia şi în alte ţări, nu confesional. Numai pe această cale, Republica Moldova va respecta normele democratice şi va promova un sistem de învăţământ comparabil cu cel existent in majoritatea statelor Uniunii Europene.

Antrenându-se într-o bătălie politică pentru o cauză lumească străină, Mitropolia Chişinăului face un mare păcat şi intră pe un teren extrem de lunecos. Calcă pe greblă. Ca de multe ori până acum, de altfel, când a servit comunismul, cel mai necruţător persecutor al creştinilor din istoria modernă.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu