Petru BOGATU: Nodul gordian trebuie tăiat sau nu?

Opţiunea AIE pentru o nouă constituţie a condus la o încordare sentimentală. Criza politică este astfel dublată acum şi de o criză de nervi. Dar se putea altfel? Situaţia este încurcată şi Alianţa n-a făcut altceva decât să taie nodul gordian. Sau poate că acesta trebuia lăsat intact?

PER ASPERA AD ASTRA SAU CALEA MINIMEI REZISTENŢE?

S-au alertat peste măsură unii comentatori şi politicieni care susţin cum că spiritele s-au încins, întrucât decizia Alianţei ar fi pe cât de radicală, pe atât de excesivă. Aiurea! Orice poziţie s-ar fi adoptat, o anumită agitaţie sufletească în societate era de neocolit.

Multora nu le-ar fi plăcut deloc, bunăoară, alegerile anticipate, acest lucru îl confirmă, de altfel, şi sondajele de opinie. Altora nu le-ar fi surâs amânarea până la calendele greceşti a unei îmbunătăţiri cardinale a Constituţiei etc.

Criza de afară, vrând-nevrând, induce o stare de psihoză generalizată. În condiţii de incertitudine politică, până şi o petardă fumigenă are efectul psihologic al unei bombe. În aceste împrejurări, problema trebuie să se pună altfel. Este justificată hotărârea AIE de a da toate pe una pentru a supune votului popular o nouă Constituţie sau se putea merge pe calea minimei rezistenţe?

ŞAH ETERN CU NEBUNUL

Că Legea Supremă este imperfectă şi doldora de contradicţii idioate nu neagă nici opoziţia comunistă. Atâta doar că PCRM consideră că mai întâi urmează să fie modificat doar articolul privind alegerea preşedintelui şi să se desfăşoare alegeri anticipate, ca doar ulterior Parlamentul de noua legislatură să purceadă la o substanţială reformă constituţională. Această cale nu duce nicăieri şi nu înseamnă nimic altceva decât boală lungă şi moarte sigură pentru sistemul politic moldovenesc.

Revizuirea Legii Supreme durează. Amendamentele pot fi votate numai după şase luni de la avizul Curţii Constituţionale. Dacă la toate acestea mai adăugăm şi alegerile anticipate care vor răpi câteva luni de zile, reforma constituţională va trebui împinsă până în pânzele albe. Dar nici aşa nimeni nu poate pune mâna în foc că modificările vor fi aprobate în cele din urmă. Cu o opoziţie comunistă extremistă şi obstrucţionistă, este puţin probabil să se găsească în viitoarea legislatură o majoritate calificată de două treimi care ar sprijini revizuirea Constituţiei.

De unde şi concluzia că orice soluţie, alta decât un referendum constituţional, ar însemna ca ţara să intre iar sub spectrul unor alegeri anticipate. Astfel, cel puţin un an de zile, asupra societăţii ar atârna sabia lui Damocles a unei noi şi istovitoare campanii electorale. Acest fapt ar genera mult circ, dar şi o mare penurie de pâine.

Oricum am întoarce-o, la mijloc e un blocaj politic. E o situaţie de şah etern cu nebunul, după cum ar zice Garri Kasparov. E un caz de forţă majoră, când trebuie să tai, totuşi, nodul gordian. Dacă nu-i cu putinţă o modificare şi o ameliorare graduală a Legii Supreme în Parlament, se impune adoptarea unei Constituţii noi prin votul popular.

CEA DE-A CINCEA REPUBLICĂ A FOST EDIFICATĂ ÎN TREI LUNI

Astfel, pe de o parte, AIE se prezintă perfect solidară cu dorinţa majorităţii populaţiei de a evita alegerile anticipate. Pe de altă parte, Alianţa se lansează, de fapt, într-o riscantă cursă contra-cronometru pentru edificarea celei de-a doua republici. Dar cât de legală şi euro-conformă este iniţiativa ei? Unii critici afirmă că, într-un răstimp scurt, până-n vară, nu se poate vota o nouă Lege Supremă. Fals!

Există precedente istorice de înlocuire, în condiţii de mari tensiuni sociale, a unei constituţii cu alta. În 1958, bunăoară, asupra Franţei plana pericolul unui război civil. Situaţia scăpase de sub control. Coloniile erau măcinate de insurecţii, iar ţara de manifestaţii antiguvernamentale. Comandantul trupelor franceze din Algeria ameninţa cu o lovitură de stat.

În aceste circumstanţe, la 1 iunie 1958, Adunarea Naţională, cu 329 voturi pro şi 224 contra, l-a desemnat pe generalul De Gaulle în funcţia de prim-ministru. Noul şef al guvernului, pentru a redresa situaţia, a propus elaborarea şi votarea grabnică a unei noi Legi Supreme. Recurgând la această măsură, Parlamentul a efectuat o derogare de la prevederile art. 90 din Constituţie, impunând o altă procedură de amendare a Legii Supreme, transferând puterile constituante Guvernului. În consecinţă, la 28 septembrie, prin referendum, a fost aprobată o nouă Constituţie care a dat naştere celei de-a cincea republici.

Atenţie la precedentul francez! Generalul De Gaulle a reuşit să impună o nouă Lege Supremă în doar trei luni. Francezii s-au grăbit, dar ei se aflau pe muchie de cuţit şi nu aveau de ales.

ULTIMA ŞANSĂ, A DOUA REPUBLICĂ

Şi la Chişinău timpul ne presează. Marja de manevră politică este îngustă. În joc e ultima şansă de a scoate ţara din impas. Prima Constituţie şi-a făcut datoria şi nu ne mai foloseşte la nimic. Mai mult chiar. S-a transformat într-un balast.

Se impune o reparaţie capitală. Nu-i uşor, pentru că lucrurile trebuie drese din mers. Republica Moldova urmează să îmbrace, în sfârşit, forma unui stat de tip european. Noua Constituţie este chemată să închidă porţile unei revanşe autoritariste şi să le deschidă pe cele ale integrării în UE.

Nu e loc însă pentru jumătăţi de măsură. S-ar constitui într-o adevărată catastrofă o simplă spoială a vechiului sistem. E stringentă nevoie nu de o Constituţie fardată, ci de o nouă republică. AIE să treacă Rubiconul doar în cazul în care are capacitatea să construiască, nu să fluiere vânt pe şantier.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu