Petru Bogatu: Necunoscutul din spatele cazului Plahotniuc

Cazul Plahotniuc are pentru oligarhia autohtonă potenţialul devastator al unui tsunami anunţat, dar care poate să nu se producă niciodată. În loc să se dezlănţuie cu toată puterea sa justiţiară, riscă să rămână o furtună într-un pahar cu apă.

Avatarii mafiei

Semnele neputinţei se întrezăresc de pe acum. Deşi în urma atacului lansat de Sergiu Mocanu împotriva lui Vlad Plahotniuc, în scenă au apărut victimele jupuite ale reglărilor de conturi şi operaţiilor criminale de redistribuire a averilor, declanşate sub comunişti încă la începutul deceniului, o parte a mass-media şi a societăţii civile nu s-a arătat deloc impacientată. Cu toate că presa a scris de-a lungul ultimilor ani cu lux de amănunte despre proprietăţile luate cu japca, astăzi nici martorii vii, nici probele circumstanţiale nu par să-i impresioneze pe unii dintre cunoscuţii combatanţi ai războiului anticorupţie.

Dimpotrivă. Se încearcă sustragerea atenţiei de la fondul problemei, de la fenomenul mafiei, de la îmbogăţiţii peste noapte care caută să confişte actul guvernării pentru a-şi promova în mod abuziv interesele private. Făcându-se că plouă, unele instituţii media, altădată bătăioase, se fac astăzi că plouă, interesându-se nu de conţinutul acuzaţiilor, ci de faptul cine stă în spatele lor. Pe de altă parte, se încearcă satanizarea lui Plahotniuc, creându-se impresia că există forţe care şi-ar dori să-l scoată ţap ispăşitor pentru toate păcatele săvârşite pe acest tărâm.

De unde şi senzaţia că organismul social de la noi este mai bolnav decât pare la prima vedere. Caracatiţa mafiotă şi-a extins tentaculele până în vârful piramidei şi, aidoma unui avatar, se transferă lesne din corpul puterii comuniste în cel al guvernării democratice.

Dezvăluiri încurajate din afară

Totuşi modul şi contextul în care a izbucnit scandalul nu-i deloc de neglijat. Este limpede că acesta, pentru moment, nu convine nimănui în interiorul ţării. Nici comuniştilor în mijlocul cărora Vlad Plahotniuc s-a simţit în apele sale. Nici PD-lui care este finanţat, dacă e să-i dăm crezare lui Dumitru Diacov, de respectivul om de afaceri. Nici lui Filat şi nici lui Ghimpu, deoarece dezvăluirile afectează, prin ricoşeu, nu doar imaginea PCRM, ci şi cea a Alianţei. Şi nici lui Plahotniuc, fireşte.

În mod normal, politicienii de la Chişinău, indiferent în ce tabără se află, nu ar fi tulburat apele de bună voie şi nesiliţi de nimeni. Scandalul putea fi aţâţat doar din afară. Istoricul şi analistul politic Anatol Ţăranu are dreptate când presupune că îndărătul dezvăluirilor s-ar afla Occidentul. Nimeni la Chişinău nu are deocamdată forţa să rupă tăcerea şi să demaşte deschis corupţia la nivel înalt. Atâta timp cât există o complicitate între bătrâna birocraţie şi tânăra oligarhie, legea omertei funcţionează fără cusur.

În aceste împrejurări, antrenarea occidentală în combaterea schemelor mafiote este de neocolit. Am avut şi eu ocazia să discut cu emisari europeni, de exemplu, care, deşi simpatizau cu partidele democratice, încă înainte de alegerile din 2009, se arătau îngrijoraţi de faptul că în sânul acestor formaţiuni politice s-au strecurat unele persoane dubioase care au legături cu lumea interlopă. Când, după instalarea AIE la putere, asistenţa financiară a început să curgă generos, neliniştea instituţiilor europene şi a factorilor discreţionari de peste Ocean s-a accentuat.

Prizoniera sistemului de pile

Acum doi ani, SUA au suspendat programul „Provocările Mileniului” din cauza corupţiei la nivel înalt. Americanii ştiau că sub regimul Voronin se fură ca în codru. Şi instituţiile europene nu aveau iluzii în ceea ce priveşte fosta guvernare PCRM care era prin excelenţă o putere a gangsterilor ce acţionau sub semnul secerii şi ciocanului şi sub acoperirea carnetelor de partid. Comuniştii s-au prăbuşit, dar Republica Moldova a rămas prizoniera aceluiaşi sistem de pile, favoritisme şi înrudiri, betonat de încrengăturile clandestine dintre demnitari şi oligarhi.

Pentru a nu permite ca împrumuturile şi granturile externe să încapă pe mâna clanurilor mafiote, serviciile speciale şi agenţiile antifraudă din Occident intervin discret în ţările din fostul bloc sovietic, căutând, prin tehnici specifice, să pună la respect elementele corupte şi să împiedice deturnarea de fonduri. Astfel, bunăoară, potrivit unor experţi, a fost demascată amiciţia ascunsă a fostului preşedinte lituanian Paks cu nişte afacerişti de la Moscova care s-au dovedit a fi agenţi ai fostului KGB. Pe această cale s-a dat în vileag, dincolo de Prut, şi relaţia cvasiocultă a lui Mircea Geoană cu Sorin Ovidiu Vântu. Anume intervenţia occidentală şi nu hazardul l-au compromis pe candidatul PSD de la Bucureşti pe ultima sută de metri a campaniei prezidenţiale, dând peste cap victoria sa în alegeri.

În Republica Moldova, unde, spre deosebire de ţările care au aderat deja la UE, lupta cu reţelele mafiote lipseşte cu desăvârşire, iar clientelismul şi nepotismul au pus stăpânire ca o plasă de păianjen, de la un capăt la altul, pe toate mecanismele decizionale ale statului, o implicare a străinătăţii este salutară. În toată această poveste, Occidentul nu-i un intrus necunoscut, ci un factor încurajator. Prezenţa sa în spatele cazului Plahotniuc este indispensabilă. Totuşi, stimulată din afară, cruciada împotriva corupţiei nu are sorţi de izbândă fără un larg sprijin intern.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu