Petru Bogatu: Moscova şi Kievul vor recunoaşte Transnistria?

Arestarea unor adevăraţi sau falşi agenţi secreţi este, de obicei, preludiul unui joc politic mare. Povestea unui jurnalist de la Tiraspol, acuzat de spionaj în favoarea Chişinăului, nu pare să fie o excepţie de la această regulă. Îndărătul ei se întrezăreşte o urzeală a Kremlinului, menită să-i consolideze poziţiile deja recucerite în Ucraina şi la frontiera cu UE.

Pădurea care nu se vede din cauza copacilor

Episodul cu ziaristul Vardanian, mărturisind cum ar fi fost racolat de serviciile secrete moldoveneşti, face deliciul publicului, desigur. Însă, desprins de context, acest thriller transnistrean, pe cât de caraghios, pe atât de cinic, nu spune mare lucru. Riscăm să ne pierdem în detalii, neglijând întregul. Ne scapă o vedere de ansamblu asupra situaţiei.

Însă la mijloc e ceva mai mult decât o ordinară provocare în stil kaghebist. Pe fundalul scandalului de spionaj, se întâmplă nişte lucruri de-a dreptul curioase.

Mai întâi, presa rusă, iar de la un timp încoace, şi cea occidentală scrie despre o posibilă înţelegere a Moscovei şi Kievului prin care s-ar deschide hotarul ucrainean pentru mărfurile transnistrene. Mai apoi, nu încetează speculaţiile pe tema unei eventuale reînfiinţări a unor baze militare ruseşti la Odesa, Nikolaev, Bolgrad etc. Privite şi comentate separat, fără nicio legătură unul faţă de celălalt, aceste subiecte sunt ca nişte copaci din a căror cauză nu se vede pădurea. Însă puse cap la cap, ele devin simptomatice.

E la mintea oricui că ni se cloceşte ceva. Dinspre taigaua rusească, metaforic vorbind, adie iar un vânt duşmănos. Acesta din urmă pătrunde acum din Rusia în Ucraina, formează un front rece şi aduce furtună. Vremea se strică iremediabil.

Preţul suplimentar pentru flota din Sevastopol

Rapid spus, venirea lui Ianukovici la putere schimbă datele problemei în mai multe privinţe. Inclusiv în jurul chestiunii transnistrene. Dacă încă nu de mult, Moscova refuza să-i dea regiunii separatiste din răsăritul Republicii Moldova exact ceea ce i-a oferit Abhaziei şi Osetiei de Sud, odată cu refacerea influenţei sale în Ucraina lucrurile încep să fie privite altfel.

Singurul obstacol real în calea recunoaşterii oficiale a autoproclamatei republici nistrene a fost până mai ieri lipsa unei graniţe comune a Republicii Moldova cu Rusia. Acum însă, când Kievul redevine aliatul său, Kremlinul, tehnic vorbind, poate anexa Tiraspolul după modelul celor două teritorii georgiene.

Atâta doar că Rusia va trebui să împartă cu Ucraina tutela politică asupra Transnistriei. Anume acesta ar putea să fie preţul suplimentar pe care îl achită Moscova Kievului pentru prelungirea şederii flotei sale în Crimeea. E un fel de TVA plătit de ruşi în plic.

Cu alte cuvinte, Victor Ianukovici, cedând Rusiei Sevastopulul până în anul 2042, a obţinut nu numai ieftinirea gazelor ruseşti. S-ar putea ca târgul dintre Moscova şi Kiev să ascundă o clauză secretă. E puţin probabil ca ucrainenii să se fi mulţumit doar cu facilităţi economice. Asta cu atât mai mult cu cât preţul gazelor cumpărate de ei, în ciuda unei reduceri substanţiale, oricum, rămâne mai mare decât cel pe care îl plăteşte la ora actuală Bielorusia.

Nu-i exclus ca înţelegerea ruso-ucraineană să fie însoţită de un protocol adiţional secret care să vizeze Transnistria. În baza acestuia, Moscova ar putea să cedeze Kievului controlul asupra administraţiei separatiste de la Tiraspol în schimbul menţinerii şi consolidării bazei sale militare din regiunea rebelă.

Două săbii nu încap într-o teacă

Aşa fiind, în problema transnistreană, Rusia şi Ucraina vor evolua, probabil, de acum încolo într-o singură echipă împotriva Chişinăului. Învinuirile de spionaj aduse ziaristului Vardanian, ameninţările voalate cu redeschiderea unor baze militare la frontiera cu NATO şi UE fac parte din jocul geostrategic ruso-ucrainean comun.

Asta nu înseamnă, bineînţeles, că cele două ţări slave se vor aventura să recunoască oficial în timpul apropiat autoproclamata republică nistreană. Până la alegerile anticipate de la noi acest lucru nu cred să se întâmple. Dar încordarea pe direcţia răsăriteană va creşte periculos.

În Ucraina intră şi businessul, şi diviziile Rusiei. Cele două state devin iar aliate. Şi nu încape îndoială că ele se vor coaliza împotriva României şi Republicii Moldova, obstrucţionând cot la cot Parteneriatul Estic.

În aceste împrejurări, un şantaj cu recunoaşterea Transnistriei se vede deja la orizont. Moscova şi Kievul, pesemne, vor pune presiune pe Chişinău pentru a-i descuraja elanul european, dar şi pentru a sprijini, în viitoarea campanie electorală, Partidul Comuniştilor şi alte elemente rusofile.

Privit din acest unghi, viitorul scrutin se va constitui, de fapt, într-o rundă mai încinsă ca oricând a meciului între Est şi Vest pentru Basarabia. Între Rusia care nu vrea să ne lase şi Europa care a venit deja. Miza va fi capitală. Două săbii, precum se ştie, nu încap într-o teacă.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu