Petru BOGATU / Memorandumul Meseberg şi-a dat obştescul sfârşit

Râd când îmi vine să plâng, se confesează într-un cântec Paula Seling. Subsemnatul râde şi el ca să nu-l apuce damblaua când vede la televizor cum o droaie de oracole se opintesc să ghicească data federalizării sau cea a retragerii ruşilor din Transnistria în baza aşa-zisului memorandum Merkel-Medvedev de la Meseberg.

Bufonul ţarului

Posibila adoptare de către Adunarea Parlamentară a OSCE a unei rezoluţii în care se cere încheierea procesului de evacuare a trupelor şi muniţiilor Federaţiei Ruse din Transnistria a aprins şi mai mult imaginaţia amatorilor de predicţii politice. Mass-media e doldora de pronosticuri  deşănţate. Se anunţă, bunăoară, că Merkel deja ar fi bătut palma cu Medvedev în vederea federalizării şi vine la Chişinău doar ca să încheie  tranzacţia. Bănuiesc că cel mai mult se amuză pe seama acestui tapaj infantil Vladimir Putin.

 

Ştiţi ce făceau pe vremuri împăraţii, regii sau cnejii când doreau să aducă un afront duşmanilor externi? Trimiteau pe unul dintre bufonii din propria curte în străinătate ca să poarte negocieri politice. Gazdele încoronate, încheiate la toţi nasturii, îi întâmpinau pe clovni cu onoruri protocolare. Le făceau complimente şi discutau cu ei probleme politice majore. Mai pe scurt, îi luau în serios. Între timp, stăpânul paiaţei se tăvălea de râs în castelul său.

Cel mai tare pe glob, din acest punct de vedere, s-a dovedit a fi ţarul Ivan cel Groaznic căruia i-a reuşit o glumă istorică. El şi-a urcat bufonul său personal chiar pe tronul ţării şi l-a lăsat să-şi facă de cap acolo câteva luni de zile. Exact acest lucru l-a făcut şi Putin cu Medvedev. Când a trebuit să se retragă o vreme din fotoliul de preşedinte, l-a propulsat în fruntea ţării pe clovnul său personal care până atunci era plătit ca să scălâmbăie pe culoarele Kremlinului spre distracţia stăpânului şi a întregii administraţii prezidenţiale.

Un clovn luat în serios

Devenit şef al statului, Medvedev a rămas în esenţa sa ceea ce a fost. O paiaţă. Mai ţineţi minte cum a ieşit odată din limuzina sa, uitând să oprească motorul? Jeep-ul blindat şi-a continuat drumul, intrând în mulţimea care venise la întâlnirea cu pretinsul şef de stat.

Oricum, respectând regulile jocului de-a preşedinţia, Medvedev şi-a făcut, bineînţeles, o suită proprie, alcătuită din alţi clovni mai mici. Aceştia, la rândul lor, pentru a-şi da importanţă, şi-au convins preşedintele-bufon să urmeze o agendă proprie, diferită de cea a ţarului Putin. Ca rezultat, Medvedev a început să creadă sincer că el nu-i o paiaţă gonflabilă, ci un veritabil şef de stat. Urmărind, pe ecranul iPAD-lui personal această metamorfoză a clovnului său, Putin, pesemne, se cutremura de râs în culisele Kremlinului.

Dar asta-i treacă-meargă. Floare la ureche. Mai grav e că Medvedev a fost luat în serios de liderii autentici ai lumii. Obama, Merkel şi alţii şi-au făcut chiar nişte planuri strategice în privinţa lui. Aşa a apărut pretinsa resetare a relaţiilor ruso-americane sau memorandumul Meseberg, ca o precondiţie a creării unei noi structuri de securitate UE-Rusia. Toate acestea erau pentru Putin nişte vrăjeli. El, desigur, nu putea să discute  serios despre atare fleacuri cu occidentalii fără a risca să fie mâncat pe pâine de camarila sa kaghebistă. Medvedev însă a putut. Şi nici nu-i de-a mirării. Normal că paiaţa a izbutit s-o facă pe liberalul. Unui bufon, precum se ştie, i se permite orice ieşire năstruşnică.

Iluzii deşarte în locul realităţilor stânjenitoare

Astăzi, şi resetarea, şi aşa-zisul memorandum Merkel-Medvedev au murit odată cu debarcarea clovnului Medvedev de pe tron. Putin a revenit, iar ţarul, precum se ştie, nu-i dispus să se joace cu ţara-n bumbi. Rusia se retrage în Asia şi scuipă pe standardele europene. La Moscova, s-a votat deja legea despre agenţii străini şi în curând urmează să fie adoptată legea de tristă amintire cu privire la calomnie.

Încet-încet, Putin revine la modelul sovietic de guvernare. Noi însă continuăm să ne facem iluzii. Destulă lume preferă încă minciunile în locul unor adevăruri deranjante. Nimeni nu vrea să creadă că vom fi siliţi să tolerăm o vreme vecinătatea abuzivă a Rusiei în stânga Nistrului. Că va trebui să ne croim drumul spre Europa aidoma ciprioţilor, având în coastă nişte intruşi.

N-ar strica să ne recalibrăm aşteptările şi să nu mai umblăm cu capul în nori. Nu că n-ar fi loc de mai bine, ci pentru a delimita posibilităţile reale de utopiile ordinare.

 

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu