Petru Bogatu: Jurnalul unei nopţi fără de sfârşit

Ziua alegerilor, ca şi noaptea de după ele, de altfel, este pentru noi chinul lumii. Ca şi politica în general. Ca şi incapacitatea de a face un exit-poll ca lumea. Ca şi neputinţa de a ne alege preşedintele. De a încheia conturile cu trecutul şi de a ne decide viitorul.

Chinuri nesfârşite

Comisia Electorală Centrală n-a greşit, desigur, când a utilizat într-un spot melodia „Lume, lume, soro-lume!”, pentru a chema alegătorii la urne. Acest cântec de jale, făcut celebru de Maria Tănase, pare să fie mai mult decât o piesă muzicală. Este o adevărată filozofie a suferinţei naţionale. A chinului omenesc.

Oricum, îndemnată să vină la alegeri de un jingle cu sonorităţi atrăgătoare, condimentat cu ritmuri de hip-hop, lumea s-a conformat. Şi-a făcut numărul. Şi-a învins oboseala electorală. A votat cu mult nesaţ duminică, ca apoi, seara târziu, cu ochii pe calculator sau pe televizor, să se apuce să-şi numere bobocii. Să-şi contabilizeze sufragiile.

Aproape de miezul nopţii, jurnalele şi talkshow-urile se umplu de politicieni, experţi, ziarişti. Introduşi în scenă de moderatori virili şi prezentatoare frumoase, cu număr mare la sutien, aceştia se căznesc să împartă blana ursului din pădure. Pe măsură însă ce prăpastia dintre evaluările exit poll-urilor şi rezultatele oficiale ale CEC-lui se cască tot mai năucitor, lumea, şi de-o parte, şi de alta a micului ecran, începe să facă ulcer.
Se constată că operaţia chirurgicală, numită alegeri anticipate, s-a soldat cu un succes parţial. Sau, privită dintr-un alt unghi, cu un eşec relativ. Pacientul n-a murit. Dar nici nu s-a vindecat. Chinul continuă.

Emoţii amestecate

Dacă ţine cu tot dinadinsul să vadă jumătatea plină a paharului, AIE n-ar trebui să sufere tare. Luate laolaltă, partidele din arcul guvernamental au acum mai multe mandate decât după alegerile din 2009. Dar şi PCRM se mângâie cu gândul că nu s-a prăbuşit, după cum anunţau exit poll-urile, ci doar s-a împiedicat, alegându-se cu nişte vânătăi, nu cu grumazul frânt.

Aşadar, satisfacţie generală de pe pe urma faptului că nu s-a întâmplat ceea ce putea fi mai rău. Amestecată cu dezamăgirea pe care o aduce cu sine neîmplinirea unor vise îndrăzneţe, senzaţia de resemnare discretă a principalilor actori politici nu face decât să accentueze confuzia şi nesiguranţa.

PLDM, PD şi PL ar putea, fireşte, să reediteze în trei AIE cu o majoritate mai consistentă decât până acum. Nu le ajung însă mandate să aleagă preşedintele republicii. Teoretic vorbind, este posibilă şi o coaliţie de centru-stânga. Dar n-are niciun rost. PCRM şi PD, se pare, nu vor avea împreună mai mult de 58 de mandate.

Scenarii posibile

De unde şi concluzia că, dincolo de posibilele scenarii, de azi încolo începe vânătoarea de voturi din tabăra adversă. Un cuvânt greu de spus îl vor avea PCRM şi PLDM, două partide cu un număr impunător de mandate. Ele deţin acum pâinea şi cuţitul.
Competiţia geopolitică va sili şi puterile străine să intre în jocurile de culise de la Chişinău. Moscova va forţa, desigur, o combinaţie PCRM-PLDM-PD. Occidentul, după toate probabilităţile, va impune o nouă coaliţie de centru-dreapta PLDM-PD-PL, dar sub rezerva unor concesii făcute comuniştilor pentru a obţine, în schimb, voturile lor la alegerea şefului statului.

Oricum ai da însă, chinul setei de lumină, vorba poetului, n-a încetat. Noaptea totalitară, după plastica expresie a lui Vladimir Tismăneanu, deşi nu-i astăzi atât de deasă ca odinioară, n-a luat încă sfârşit. Zorii deşteptării naţionale nici de data aceasta nu ne bucură ferestrele. Ieşirea din întuneric se amână.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu