Petru Bogatu: Fir-ai al naibii, Excelenţă!

Gâlceava asta de la vârf începe să miroase a suicid colectiv. Aliaţii se bat deja ca orbii. Acţiunile lor nu mai au nicio logică şi nu impun niciun respect. Să-i luăm unul câte unul.

Marian Lupu

Fir-ai al naibii, Excelenţă, că rău mă mai speriaşi! Tocmai acum, în plină criză politică şi constituţională, să vii matale cu scenarii înspăimântătoare? Unul mai apocaliptic decât altul. La atâta te duce mintea?

Împăcarea în AIE, cică, e puţin probabilă. Filat va dori să-şi tragă un fel de dictatură personală. Dacă nu va reuşi, se va alia, chipurile, cu PCRM. În acest caz, PD se va retrage în opoziţie.

Na-ţi-o bună! Şi cum să trăiască acum poporul, Excelenţă, cu astfel de pronosticuri sumbre? Ce să facă oamenii zăpăciţi de cap, de preţuri şi nevoi, cu exerciţiile matale analitice, dle preşedinte interimar? Ţin ele de foame? Unde e lumina de la capătul tunelului spre care ar trebui să ne călăuzească un conducător modern şi impozant ales pe cale democratică?

Şi pe urmă, un înalt demnitar nu are alte griji şi obligaţii decât să ghicească-n palmă? Ţine oare de demnitatea şi statura unui şef de stat, chit că interimar, să-şi dea cu presupusul precum un palavragiu de cartier? Să coboare un coşcogeamite preşedinte de pe soclul puterii la nivelul unui biet comentator politic? Să se lanseze în speculaţii  ambalate, pe deasupra, într-un limbaj infect?

Vlad Filat

Consternat de faptul că partenerii de coaliţie nu au luat în serios tezele din iulie ale premierului, PLDM a dat cu piciorul în PL, refuzând extinderea prerogativelor primarului de Chişinău. Astfel, liberal-democraţii perpetuează o nedreptate făcută de comunişti. Încă în 2007, precum se ştie, regimul Voronin a privat administraţia capitalei de o serie de atribuţii indispensabile fără de care primăria e ca o moară care macină vânt.

Să nu vă fie cu supărare, dle prim-ministru, dar asta e găinărie curată. Primarilor, şi nu doar celui din Chişinău, trebuie să li se redea ceea ce le-au luat comuniştii. Autonomia locală urmează a fi descătuşată, nu ţinută în şah de puterea centrală.

Dacă continuaţi tot aşa şi le răspundeţi oponenţilor cu aceeaşi monedă, riscaţi, Excelenţă, să vă prindă paştele celălalt, al cailor în deplasare.  Mai simplu vorbind, nu ajungeţi nicăieri, chiar dacă drumul pe care aţi pornit vi se pare drept.

Mihai Ghimpu

Nici liderul PL nu se lasă mai prejos. Exasperat că nu i s-a făcut dreptate lui Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu ameninţă să se comporte la fel. Adică. Să arate degetul mijlociu în erecţie ori de câte ori liberal-democraţii vor avea nevoie de voturile liberale.

Şi ca să pară mai convingător, promite dezvăluiri incendiare. Declară că va spune cine a prejudiciat statul de milioane în urma scandalului iscat în jurul legii cazinourilor. Şi noi ce să credem acum? Că liderul PL ştie multe despre matrapazlâcurile puterii, dar tace mâlc?

Fir-ai al naibii, dle Gimpu, că mă aduseşi în stare de nervozitate. Dar nici aşa nu se poate. Hai să zicem că ai avea vreun dinte împotriva lui Filat, dar e un motiv oare acesta să puneţi tustrei statul pe butuci? Asta e  conduită europeană, Excelenţă? Aşa vrem noi să punem capac comunismului? Să construim Europa la noi acasă? Pe ascuns, pe furiş, departe de ochii oamenilor?

În loc de epilog

Şi titlul, dar şi textul de mai sus parafrazează în mare parte un articol de tristă amintire „Fir-ai al naibii, Majestate!” publicat în 1992 de Sergiu Andon în cotidianul bucureştean „Adevărul”. Şi nu întâmplător. Excelenţele noastre de la Chişinău par, după cum bine deja se vede,  antipozii Majestăţii lui Andon care nu era nimeni altul decât regele Mihai.

Şi pentru că nu încetează nicidecum să dea cu oiştea-n gard, ne bate gândul că bravii noştri lideri ai Alianţei se sacrifică astfel în numele poporului şi viitorului european al naţiunii. Poate că şi-au pus în cap ca, prin inconsistenţa pe care o dovedesc zi de zi, să fie ultimii conducători republicani ai ţării şi să-l aducă în fruntea statului pe rege. Şi cum  Majestatea Sa tot încă nu e repus în drepturile sale naturale şi aşteaptă pe margine, de ce să nu le dea monarhul o mână de ajutor fraţilor de la Chişinău?

De-o fi una, de-o fi alta, până la proba contrarie, rămâne după cum am stabilit în titlu.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu