Petru Bogatu: Femeia fatală care te poate refuza

În timp ce toată lumea ghicea când va fi convocat un nou scrutin prezidenţial şi pe cine va paria AIE în viitoarele  alegeri, liderii Alianţei au făcut un gest politic surprinzător. Ei au optat în favoarea unui referendum pentru amendarea Constituţiei, luând pe nepusă masă şi opoziţia, şi opinia publică.

O soluţie pe gustul tuturor

Totuşi, mutarea pe care au făcut-o Filat, Lupu şi Ghimpu a fost mai uşor de identificat decât pare la prima vedere. Ideea este mai veche şi plutea în aer. Soluţia găsită, oricât de controversată ar părea, este pe gustul tuturor liderilor AIE.

Referendumul îi convine lui Marian Lupu pentru că îi permite să-şi vadă visul cu ochii şi să fie ales, în sfârşit, preşedinte al republicii. Simplificarea procedurii de alegere în Parlament a şefului statului nu are cum să nu-i placă lui Vlad Filat, întrucât în această situaţie este bătută în cuie republica parlamentară ca formă de guvernământ, ceea ce consolidează poziţiile prim-ministrului. În fine, această soluţie îi surâde şi lui Mihai Ghimpu care, în conformitate cu prevederile acordului de constituire a Alianţei, va putea să preia funcţia de preşedinte al Parlamentului.

Este adevărat că fiecare dintre ei poate că şi-ar fi dorit mai mult decât atât. Lupu ar fi vrut pesemne să fie ales de întreg poporul. Şi Filat a cochetat un timp cu posibilitatea de a ajunge preşedinte. Şi Ghimpu ar fi preferat probabil să nu piardă mai mult de un an pe tuşă, departe de pârghiile cele mai importante ale puterii. Numai că în actualele împrejurări, când AIE, în urma neputinţei de a alege preşedintele timp de doi ani şi ceva, a fost pusă într-o situaţie limită, liderii ei se văd siliţi să-şi potolească apetitul politic.

O soluţie fezabilă

Soluţia propusă duminică, din punct de vedere tehnic, este proastă, desigur, dar pare singura fezabilă. Ca în jocul de şah. Ţi-au rămas câteva mutări şi toate duc la pierzanie cu excepţia uneia. Aceasta din urmă nu este nici ea tare bună. Comportă multe pericole, deoarece regele tău riscă mereu să fie prins. Cu puţin noroc şi cu o mobilizare exemplară însă, ai şansa să deblochezi situaţia şi, în cele din urmă,chiar să învingi.

Referendumul pentru amendarea Constituţiei e o soluţie proastă, pentru că ridică multe semne de întrebare. Vor ieşi alegătorii la votare? Va înţelege electoratul demersul puterii de ce nu mai trebuie ales preşedintele de întreg poporul?

Nimeni nu garantează deznodământul fericit al acestei întreprinderi politice. În general vorbind, consultarea poporului nu-i o treabă uşoară. Cere muncă, minte, solidarizare şi organizare. Capotarea lamentabilă a  referendumului din 2010 este cât se poate de grăitoare.

Ca să nu mai spun că gestul Alianţei a stârnit deja furia PCRM  care spera să revină la putere, dansând pe sicriul actualei guvernări. Partea bună a mutării făcute de AIE este tocmai faptul că funeraliile coaliţiei de guvernământ se amână,  bocitoarele fiind poftite să iasă afară şi să şomeze.

E limpede că nu numai comuniştilor le vor sări capacele. Se vor isteriza copios  şi chibiţii sau neofiţii care sperau să pescuiască niscaiva puncte politice în apele tulburi ale crizei  constituţionale. O cunoscută muscă la arat, de exemplu, care pândea momentul potrivit pe stânga eşichierului politic ca să  spună „şi noi am lucrat”, acum pare tare supărată, întrucât a rămas fără singurul job mai de Doamne ajută care putea să-i aducă în viitor un anumit capital politic.

Nenorocirea ca prilej al virtuţii

Unde mai pui că, oricât de fragilă ar fi din punct de vedere tehnic, privită dintr-un unghi strict politic, soluţia propusă pare perfectă. Ceea ce nu s-a putut reuşi în condiţii normale se poate înfăptui într-o situaţie când Alianţa nu are de ales. Şi nenorocirea poate fi un prilej al virtuţii, ziceau stoicii. Strânşi la zid, liderii AIE au decis, de fapt, să consolideze republica parlamentară în detrimentul celei semiprezidenţiale. Şi asta e bine, deoarece ne apropie de Europa.

Totuşi, consultarea poporului e ca o femeie frumoasă şi dorită. Chiar dacă pare accesibilă, te poate oricând refuza. Mai cu seamă, dacă eşti un necioplit. De aceea, regula de aur a unui referendum e să fii pe cât de complezent, pe atât de simpatic. De aici şi câteva măsuri preliminare ce se impun.

Prima. Trebuie anulat cu totul pragul electoral. Ca să încurajezi oamenii să vină într-un număr cât mai mare la sectoarele de vot şi să excluzi boicotul, e nevoie să elimini orice posibilitate de obstrucţionare a plebiscitului prin neparticipare.

A doua. Textele conţinând întrebarea referendumului şi comentariile lămuritoare ale experţilor pe marginea ei trebuie  difuzate din timp fiecărui alegător prin comisiile electorale locale. Miza exclusiv pe mass-media, pe spoturile televizate, după cum a arătat anterioara consultare populară, nu este suficientă. Participarea constructivă la o acţiune politică de anvergură naţională trebuie stimulată prin mesaje politice inteligibile pe care organizatorii referendumului le vor transmite direct destinatarului.

A treia. Electoratului urmează să i se explice de ce nu-i nevoie de alegerea preşedintelui prin vot direct şi universal. De aceea, prerogativele şefului statului vor fi diminuate şi precizate la acelaşi referendum. În special, va fi prevăzută obligaţia preşedintelui de a desemna în funcţia de prim-ministru reprezentantul majorităţii parlamentare formate ad-hoc în legislativ.

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu