Petru Bogatu: De ce se alege pulberea?

Miercuri, au avut loc două evenimente care produc ecouri mai zgomotoase decât nişte salve de tun. Unul din ele, apelul preşedintelui interimar către naţiune, pare să fie un biet foc de artificiu. Cel de-al doilea se aseamănă cu un ceremonial de sacrificare.

Eunucul politic

Preşedintele interimar e un personaj eminamente simpatic. Înalt, zvelt şi musculos, dă senzaţia unui om politic bine crescut. În ciuda acestui fapt, adesea liderul PD pare prea mic pentru haina prea largă a politicii. Chiar şi atunci când se zbate mult să producă ceva mai de Doamne ajută, creează impresia de sterilitate. De eunuc politic.

Şi apelul său către naţiune care, în mod normal, trebuia să se constituie într-un eveniment capital, până la urmă, pare să fi fost o salvă cu proiectile oarbe. În discursul său de miercuri, Marian Lupu n-a făcut decât să furnizeze generalităţi. Nimic concret. Nimic inedit. Nimic viguros.

A spus că nu se ţine de postul de preşedinte. Dar asta am mai auzit-o din gura lui. Şi-a formulat gândul vag şi previzibil, fapt care mai mult ridică semne de întrebare decât lămureşte lucrurile.

Apoi a îndemnat toate partidele la o masă rotundă fără precondiţii. Dar asta au mai făcut-o alţii încă anul trecut. PLDM, de exemplu. Şi comuniştii, ce-i drept, în mod fariseic şi de pe poziţii de forţă, se pronunţă în favoarea dialogului. Oricum, invitaţia pare tardivă şi mult prea ştearsă ca să se constituie într-o veritabilă iniţiativă politică. Lupu trebuia să vină cu propuneri inovatoare care ar fi conferit substanţă negocierilor.

Aşa însă, în urma apelului făcut de preşedintele interimar, râmăne senzaţia de irelevanţă, de gest formal, de tentativă de a bifa o acţiune, de a se afla în treabă. Cu un bagaj atât de modest nu cred să se urnească din loc carul politic. Nu-i exclus chiar să se facă praf şi pulbere.

Berbecul de sacrificiu

Dumitru Pulbere a fost demis din funcţia de preşedinte al Curţii Constituţionale în doi timpi şi trei mişcări, dând senzaţia că-i profund stupefiat. Că-i uluit fără margini. Se vede că nu s-a aşteptat omul să fie sancţionat atât de rapid. N-a crezut că se va alege pulberea. Şi nu întâmplător.

Justiţia noastră produce dreptate cu multă dificultate. Din joi în paşti. În schimb, nedreptate – cu duiumul. Şi la tot pasul. De aceea, Dumitru Pulbere spera probabil să scape basma curată, deşi înţelegea foarte bine că a comis o nelegiuire. Magistraţii prin difiniţie n-au dreptul să facă declaraţii politice şi basta! Asta e practica tuturor democraţiilor liberale. Nu se discută. Refuz să cred că Dumitru Pulbere habar n-avea ce face.

Oricum, ceva nu-i în regulă cu fostul deja preşedinte al Curţii. Sau e un ageamiu care nu ştie pe ce lume se află şi vorbeşte în neştire. Sau e corupt şi a fost silit să bage capul în gura leului din ale cărui resturi dintre dinţi se hrăneşte, probabil. Aşa o fi sau altfel, a fost folosit drept berbec de sacrificiu.

Deocamdată în cazul său s-a luat doar o jumătate de măsură. Nu am niciun dinte împotriva dlui Pulbere şi nu-i vreau rău. Dar a greşit grav şi trebuie să plătească până la capăt. Urmează să fie lipsit şi de statutul de judecător al Curţii Constituţionale.

Când unii, precum fostul ministru al Securităţii, Anatol Plugaru, susţin cum că pedeapsa e prea aspră, le amintesc că generalul american Norman Schwarzkopf, comandantul forţelor internaţionale din zona Golfului, în 1991, a fost destituit şi pensionat la doar o zi după ce încheiase victorios celebra operaţiune „Furtună în deşert”. Ştiţi pentru ce? Pentru o singură şi succintă declaraţie politică făcută din neatenţie.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu