Petru Bogatu: De ce s-a sucit Mihai Ghimpu?

Preşedintele Partidului Liberal, în mod surprinzător, a întors placa.  Atitudinea nouă, total diferită de cea anterioară, pe care a luat-o deunăzi Mihai Ghimpu poate modifica cursul jocului politic disputat în jurul alegerii preşedintelui republicii.

Bruxelles-ul l-a schimbat pe liderul PL

Liderul PL a făcut, de fapt, cea mai interesantă declaraţie a săptămânii trecute. El a produs un veritabil material hard news care i-a scăpat presei, cea mai mare parte a ei plasând afirmaţiile sale în categoria ştirilor soft. Eroare.

Liderul PL a lăsat să se întrevadă că formaţiunea sa ar putea renunţa la amendarea Constituţiei, dacă se identifică o altă soluţie pentru alegerea preşedintelui şi menţinerea AIE la guvernare. E o spectaculoasă schimbare de macaz. Amintesc că până nu demult, liberalii nici nu doreau să audă despre aşa ceva, ei optând cu înverşunare pentru amendarea Constituţiei prin referendum.

Simptomatic este faptul că Mihai Ghimpu şi-a revizuit poziţia în urma vizitei de trei zile efectuată între 3 şi 6 octombrie la Bruxelles. Mult mai deschis presei decât alţi fruntaşi ai Alianţei, el a mărturisit că de fapt a fost convins de oficialii europeni să accepte un compromis cu opoziţia comunistă pentru a menţine AIE la guvernare. De unde şi concluzia că partenerii occidentali încearcă foarte insistent să salveze Alianţa chiar cu preţul unor cedări generoase făcute PCRM-ului.

Dacă lucrurile stau aşa, putem spune că s-a făcut un pas pe calea depăşirii crizei constituţionale. Până acum doar PLDM era dispus să facă nişte concesii pentru a evita alegerile anticipate. Recent, şi Marian Lupu a lăsat să se întrevadă că „nu ţine” cu tot dinadinsul la jilţul prezidenţial şi ar fi în măsură să facă un pas înapoi. Faptul că acum şi Mihai Ghimpu subscrie la ideea compromisului schimbă datele problemei.

Concesii pentru menţinerea AIE la putere

Evident, aşa cum am arătat şi în numărul anterior, este riscant să negociezi cu PCRM. Voronin nu-i un om de cuvânt. Totuşi, dacă va acţiona solidar, există reale posibilităţi ca AIE să iasă din încurcătură cu minime pierderi de imagine.

Se pare că actuala coaliţie de guvernământ este constrânsă să accepte alegerea unui preşedinte agreat de comunişti gen Dumitru Pulbere. Ar fi o cedare pe cât de dificilă, pe atât de penibilă, bineînţeles. Dar această concesie până la urmă nu-i exclus să se dovedească rezonabilă, având în vedere faptul că viitorul preşedintele, oricine ar fi el, în lipsa sprijinului unei majorităţi parlamentare, va avea prerogative modice, toată puterea executivă fiind concentrată şi de acum încolo în mâinile cabinetului de miniştri.

Important este să nu cadă guvernul Filat, iar AIE să existe mai departe ca o coaliţie de guvernământ. PCRM în niciun caz nu trebuie acceptat la putere prin oferirea unor posturi de miniştri sau de şefi ai unor agenţii sau servicii de stat. Compromisul în ce priveşte fotoliul prezidenţial este suficient. În cazul în care comuniştii vor cere mai mult, negocierea cu ei nu va mai avea niciun rost.

Se caută un balaur blând

Şi cum, în opinia occidentalilor, Republica Moldova este o poveste de succes, mai rămâne să i se asigure şi un deznodământ fericit. Or, happy  end-ul reclamă rezolvarea a cel puţin trei lucruri.

Primul. Într-o poveste, după cum se ştie, în afară de feţi-frumoşi există şi zmei de tot felul. În aceste împrejurări, pentru postul de preşedinte trebuie identificat cât mai curând posibil un balaur blând care, pe deasupra, s-ar preta dresării.

Al doilea. AIE urmează să accepte unele remanieri în guvern asupra cărora stăruie premierul Vlad Filat. Fără ele executivul îşi va pierde funcţionalitatea, iar Alianţa rostul.

Al treilea. Atenţie la Voronin. Liderul comunist nu va juca onest nici de data asta şi va lovi mişeleşte pe la spate. El poate fi pus la respect numai în cazul în care AIE îşi va strânge rândurile măcar în ceasul al doisprezecelea. Va izbuti? Problematic.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu