Petru Bogatu: Cum să-i dai în gât lui Filat cu mâna lui Filat

În ultima decadă, pe scena politică s-au produs două mistere. Mai întâi,  trei din cele patru partide parlamentare au îngropat pe moment securea războiului şi au convenit să declanşeze procedurile de alegere a preşedintelui. Împăcarea lor neaşteptată l-a surprins pe Mihai Ghimpu care nu găsea cuvinte că să-şi arate dezamăgirea. Apoi s-au aliat PD şi PCRM pentru a-l alege pe comunistul Artur Reşetnikov vicepreşedinte al Parlamentului. După această joncţiune surprinzătoare, venise rândul lui  Vlad Filat să se minuneze tare.

De ce au rupt frontul?

Consternat la culme de votul comun al democraţilor şi comuniştilor, liderul PLDM a avut o reacţie recalcitrantă. Potrivit lui, după alegerea fostului director al SIS-ului în funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului, Alianţa pentru Integrare Europeană s-ar putea reconfigura. Cu alte cuvinte, Filat a lăsat să se întrevadă că nu-i exclus să cadă Guvernul şi să fie formată o nouă coaliţie de guvernământ.

Ce l-a impacientat pe prim-ministru? Mai ales că încă la începutul săptămânii el era întruchiparea calmului şi reconcilierii. Şi nu numai el, ci şi Marian Lupu. Recent, ambii au bătut palma cu PCRM şi au convenit să înceapă procedurile de alegere a preşedintelui republicii. Împăciuitor, Vlad Filat a spus ceea ce nega încă nu demult şi anume: că liderul PD rămâne candidatul comun al AIE pentru postul de şef al statului. Mai mult. Premierul a declarat că nu mai insistă asupra remanierilor guvernamentale pe care anterior le cerea cu multă înverşunare şi a propus ca acestea să fie făcute mai târziu, după depăşirea crizei constituţionale.

La începutul săptămânii, liderii coaliţiei de guvernare s-au întrunit în şedinţa Consiliului AIE şi au anunţat că prioritatea numărul unu a Alianţei este alegerea şefului statului. În numele grupurilor parlamentare a fost adresată o nouă invitaţie la dialog PCRM-ului. Pace în suflet şi linişte-n ţară, nu alta.

Până aici, toate bune şi frumoase. Parcă lucrurile erau clare. Partenerii occidentali ceruseră şi ei demararea dialogului cu PCRM în vederea depăşirii crizei constituţionale. Şi partidele parlamentare s-au conformat. Numai că vineri două dintre ele au rupt frontul. PD şi PCRM au votat împreună pentru comunistul Reşetnikov, lăsându-l perplex pe Filat. Ce l-a uimit aşa de tare pe premier? Capacitatea pe care o credea pierdută a PD-lui, probabil, de a se înţelege pe la spate cu PCRM.

Falşii transfugi

De peste o săptămână, prin coridoarele puterii circulau zvonuri potrivit cărora Lupu, Plahotniuc et comp. ar fi reuşit să racoleze câţiva deputaţi PCRM dispuşi mai întâi să voteze un candidat AIE în fruntea statului, iar mai apoi să se înregimenteze în fracţiunea PD. Se pare că această nouă informaţie a fost subiect de discuţie la vârf, de vreme ce Filat s-a văzut silit să se resemneze şi să accepte alegerea lui Marian Lupu în postul de preşedinte al republicii.

Lucrurile, astfel, se aranjau, aparent, cât se poate de bine. Aproape ca într-un basm cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Preşedintele putea fi ales fără votul comuniştilor, doar cu suportul AIE şi al unor transfugi din PCRM.

Până la urmă, misterul unei astfel de turnuri incredibil de norocoase pe firmamentul politic de la Chişinău a fost destrămat de nerăbdarea infantilă a PCRM şi de disensiunile din PD. Comuniştii au insistat să fie instalat Reşetnikov cât mai curând posibil în fotoliul de vicepreşedinte, iar în PD s-au fisurat zăgazurile unităţii de partid şi au început să se scurgă în presă şi spre partenerii de coaliţie informaţii de-a dreptul uluitoare. Potrivit acestora, Partidul Democrat nu găsise voturile comuniste necesare pentru alegerea preşedintelui, după cum se pretindea. Dimpotrivă, Voronin a acceptat să delege doi-trei deputaţi PCRM ca să voteze candidatul AIE, simulând transferul lor în barca PD. Dar cu o condiţie.

Folosit şi aruncat

După alegerea preşedintelui, PD şi PCRM trebuia să voteze debarcarea guvernului Filat pentru a-l înlocui cu un cabinet roşu-albastru. În urma acestui fapt, cele două formaţiuni şi-ar fi împărţit între ele toate sinecurile din Guvern şi Parlament. Dar pentru a fi siguri că nu vor rămâne cu buzele umflate în cazul în care democraţii se vor răzgândi, comuniştii au cerut să înceapă redistribuirea ciolanelor politice imediat, fără a lăsa lucrurile de azi pe mâine. Aici şi acum. Reşetnicov era primul pe listă.

De ce era nevoie de o combinaţie pe cât de stufoasă, pe atât de complicată pentru înlăturarea lui Filat? Nu se putea merge pe scurtătură? Cum-necum, guvernul poate fi oricând dat jos cu voturile deputaţilor PCRM şi PD. Aşa este. Există însă o problemă.

Fără PLDM nu poate fi ales preşedintele şi evitate alegerile anticipate. Căci e greu de crezut că PL, de exemplu, ar vota împreună cu Voronin debarcarea guvernului, oricât de multă antipatie ar exista între Ghimpu şi Filat. De aceea, liberal-democraţilor li se întindea, se pare, o cursă. Ei trebuia seduşi să voteze preşedintele republicii şi numai după asta să i se dea în gât lui Filat. Cu alte cuvinte, PLDM urma să fie folosit şi aruncat.

Astăzi, desigur, toţi neagă. Nimeni în AIE nu recunoaşte că a uneltit cot la cot cu PCRM împotriva partenerilor din Alianţă. Poate fi, ce-i drept, şi o cacealma la mijloc. Nu-i exclus să fi vrut PD să le tragă clapa comuniştilor.

Rămân însă faptele. Votul comun al PD, PLDM şi PCRM pentru declanşarea procesului de alegeri prezidenţiale, secundat de mirarea lui Mihai Ghimpu. Şi apoi, urcarea lui Reşetnicov în jilţul de vicepreşedinte al Parlamentului cu votul PD+PCRM, fapt ce l-a tulburat pe Vlad Filat.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu