Petru Bogatu: Cum pot fi dezarmaţi impostorii politici

Necazurile de ieri şi de azi i se trag democraţiei autohtone nu atât de la inamicii ei declaraţi, cât de la profitorii acesteia.  Puternic vitaminizaţi de favorurile pluralismului, unşi cu toate alifiile parlamentarismului, ei o subminează din interior.

Aruncat în aer cu exploziv constituţional

Impostorii democraţiei au ciuruit deja sistemul care i-a propulsat în prim-planul scenei politice. Bine plasaţi la adăpostul imunităţii parlamentare, ei aruncă în aer actul guvernării cu explozivul pus la dispoziţie, oricât ar părea de paradoxal, chiar de regimul constituţional din Republica Moldova.

Între timp, toată lumea bună din Occident se cruceşte văzând cum de doi ani şi ceva Chişinăul nu poate să-şi aleagă şeful statului. Această impotenţă umilitoare i-a amuzat la început pe partenerii noştri din UE şi SUA. Apoi i-a nedumerit şi i-a indispus. Acum însă a ajuns să-i irite cumplit. Tot mai des emisarii occidentali îşi ies din fire şi ne arată cu degetul. Şi nici nu-i de mirare. Comportamentul iraţional al unui stat care nu-şi poate alege un singur preşedinte dintr-un total de aproape patru milioane de cetăţeni este de neînţeles şi, de aceea, te calcă tare pe nervi.

Or, la o analiză mai atentă, dincolo de unele motivaţii subiective, actuala nenorocire politică are preponderent explicaţii obiective. Cronicizarea periculoasă a crizei constituţionale stă chiar în defectele maşinăriei de stat care, vrând-nevrând, furnizează arme de luptă celor care vor să o distrugă. E ca şi cum talibanii sau teroriştii Al Qaeda ar avea acces direct la arsenalele Pentagonului.

Confuziile şi formulările ambigue din Legea Supremă, dar şi din alte norme juridice, au devenit deja proverbiale. Am văzut că ele se întorc împotriva sistemului constituţional ca un bumerang. E un fapt arhicunoscut la mijloc, desigur. Ceea ce scapă însă atenţiei este amănuntul că acest lucru nu se întâmplă de la sine. Carenţele regimului politic sunt utilizate de marii profitori ai democraţiei care fabrică din ele bombe politice pentru a le arunca apoi în capul guvernării.

Pragul de participare, factor demobilizant

Talibanii noştri sunt comuniştii. Anume ei au avut tupeul şi priceperea cinică să se înarmeze până în dinţi cu lacunele din legislaţia în vigoare. Au profitat de prevederile stupide ale articolului 78 din Constituţie, bunăoară, pentru a obstrucţiona alegerea preşedintelui.

Legislaţia noastră, de altfel, e doldora de acte normative trăsnite, izvorâte din nişte prejudecăţi de sorginte sovietică. Unul din acestea se numeşte pragul de participare la referendum. El a fost introdus în urma unei înţelegeri neghioabe a democraţiei. Legislatorul care a impus respectiva prevedere legală credea pesemne că astfel încurajează prezenţa masivă la urne a alegătorilor.

În realitate, lucrurile stau exact invers. Pragul de participare la referendum sau scrutin, din contra, stimulează absenteismul. Electoratul poate să se lase pe tânjală, realizând că în favoarea lui lucrează restricţia legală. Fără minimul necesar de alegători, votul, oricum, nu va fi validat. Te poţi eschiva, deci, de la procesul electoral dacă nu ai încredere în candidaţi, în alegeri sau dacă nu eşti de acord cu propunerea supusă votului într-un plebiscit popular.

Norma legală ca armă a boicotului

Anume de pragul de participare au profitat comuniştii pentru a boicota referendumul constituţional din 2010. Au folosit o normă juridică idioată pentru a mitralia AIE. Pentru a da peste cap ieşirea din criza constituţională. Au acţionat ca nişte diversionişti ordinari.

Dacă pragul de participare nu ar fi existat, boicotul îşi pierdea rostul. Nu ar fi fost posibil. Interlopului politic Vladimir Voronin i-ar fi lipsit tunul pe care l-a pus pe AIE.

De unde şi concluzia că pragul de participare la referendum, dar şi la alegeri este nociv şi antidemocratic în esenţa sa. El trebuie nu redus, după cum afirmă unii, ci anulat cu desăvârşire. E timpul să ne debarasăm cât mai rapid posibil de această sechelă sovietică. În cele mai multe din democraţiile avansate nu există niciun fel de prag electoral. Şi noi nu avem nevoie de el. Aşa îi vom dezarma pe farsorii democraţiei.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu