Petru Bogatu: Cum ne-a salvat Barack Obama din ghearele ursului

În cursul vizitei pe care o întreprinde la Washington, premierul Vlad Filat va purta negocieri cu secretarul de stat Hillary Clinton. După câte ştim însă, nu este exclusă şi o întrevedere cu Barack Obama. În cazul în care se va întreţine cu preşedintele SUA, şeful Guvernului de la Chişinău va trebui să-i mulţumească în mod special liderului american pentru faptul că, la 29 iulie 2009, cauza democraţiei în Republica Moldova nu numai că nu a fost ciuruită, ci şi a ieşit învingătoare.

S-a retras puţin în Ucraina, dar a înaintat în Republica Moldova

În zilele de 6-8 iulie 2009, cu aproximativ trei săptămâni înainte de alegerile anticipate din Republica Moldova, Barack Obama, precum se ştie, a efectuat o vizită istorică la Moscova. În cadrul întâlnirilor pe care le-a avut cu Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin, stăpânul Casei Albe şi-a propus să relanseze relaţiile dintre cele două puteri care se degradaseră sever în perioada Bush. SUA avea nevoie de un acord cu ruşii privitor la Afganistan, dar şi de o cooperare cu aceştia pentru a dejuca programul nuclear iranian. Pentru a îmblânzi Kremlinul, americanii urmau să caute un compromis.

O problemă de maximă sensibilitate pentru Moscova este, bineînţeles, Ucraina. Iată de ce Washingtonul, fără să se dezică de interesele sale strategice în această zonă, s-a angajat, totuşi, să nu mai forţeze încorporarea Kievului în structurile euroatlantice. După cum consideră unii experţi internaţionali, Obama le-ar fi cerut în schimb lui Medvedev şi Putin să se conformeze cu aspiraţiile europene ale Chişinăului şi să nu mai intervină cu brutalitate în Republica Moldova. Se pare că până la urmă s-a bătut palma.

În consecinţă, la Moscova retorica antiucraineană a slăbit în intensitate. Premierul Iulia Timoşenko a cochetat întruna cu Vladimir Putin. Aderarea Ucrainei la NATO a fost amânată până la calendele greceşti, iar negocierea acordului de asociere cu UE s-a împotmolit definitiv.

Totodată, întâlnirea Obama-Medvedev a dat mână liberă şi curaj cancelariilor şi instituţiilor europene care, îngrijorate de evenimentele din 7 aprilie de la Chişinău, îşi doreau o schimbare democratică în Republica Moldova. Ca rezultat, în vederea alegerilor anticipate, s-au mobilizat exemplar nu numai alegătorii din diasporă, ci şi factorii decizionali din Italia, Portugalia, Irlanda SUA şi alte ţări care i-au ajutat generos pe cetăţenii moldoveni să voteze. Multora li s-a permis să nu se prezinte în ziua de 29 iulie la serviciu sau să plece mai devreme, li s-au pus la dispoziţie autobuze etc.

În urma înţelegerii dintre Obama şi Medvedev, Occidentul, pe ultima sută de metri, a exercitat presiuni constante asupra guvernării comuniste pentru a preveni o nouă măsluire a alegerilor. Diplomaţii americani şi cei comunitari nu şi-au ascuns satisfacţia prilejuită de faptul că schimbarea s-a produs pe cale democratică. Ambasadorul SUA la Chişinău s-a grăbit să anunţe deblocarea creditului de 262 milioane de dolari din cadrul proiectului Provocările Mileniului încă înaintea instalării oficiale a Guvernului Filat. Este limpede, de asemenea, că sosirea rapidă a misiunii FMI care a acordat Republicii Moldova împrumuturi consistente se datorează poziţiei adoptate de administraţia Obama.

Pe de altă parte, nici ruşii, deşi au fost contrariaţi de înfrângerea lui Voronin în faţa partidei prooccidentale, nu şi-au ieşit din sărite. Au dat dovadă de pacienţă şi caută în continuare să întreţină un dialog cu AIE. Cu alte cuvinte, Moscova ne-a lăsat pentru moment în pace. A bătut în retragere. Nu-i exclusă însă o nouă ofensivă revanşardă. Oricum, până una-alta, putem respira o gură de aer.

Au învins alegătorii, dar la adăpostul SUA

N-aş vrea să fiu înţeles greşit. Căderea comuniştilor este mai întâi de toate opera alegătorilor moldoveni care şi-au dorit mult schimbarea. Este meritul lor. Nimeni nu-l pune la îndoială.

Dar amintiţi-vă, totuşi, de tupeul comuniştilor care au falsificat pe faţă rezultatele alegerilor parlamentare din primăvară. De dezmăţul poliţiei după protestele din 6 şi 7 aprilie. De încrâncenarea cu care Vladimir Voronin a provocat alegeri anticipate, arătându-se sigur că va cuceri 80 la sută din mandate. PCRM avea siguranţa că va câştiga lejer la 29 iulie 2009, indiferent de atitudinea electoratului. Această încredere era alimentată de calculul comuniştilor, potrivit căruia nimeni nu va interveni să-i sancţioneze pentru măsluirea scrutinului, întrucât Occidentul încearcă să se pună bine pe lângă ruşi şi de aceea va lua apă-n gură. Eroare.

În urma negocierilor cu Medvedev şi Putin, Obama, într-adevăr, s-a văzut silit s-o lase mai moale în Ucraina, dar a reuşit, în compensaţie, să desprindă Republica Moldova de pe orbita rusească. În consecinţă, Voronin a rămas fără adăpost politic, chit că Moscova dorea ca el să învingă. Comuniştii s-au pomenit singuri împotriva tuturor nu numai acasă, ci şi afară. Tocmai de aceea vara ei nu au mai avut neobrăzarea cu care primăvara au trucat alegerile şi au călcat oamenii în picioare.

Explicaţia valului de simpatie care a început să curgă dinspre UE şi SUA spre noua guvernare democratică de la Chişinău stă în faptul că acum jumătate de an preşedintele Barack Obama a salvat Republica Moldova din ghearele ursului rusesc. Oricum ai da, Vlad Filat are toate motivele să se arate recunoscător la Washington.