Petru Bogatu: Conspiraţia 7 aprilie, copiată dintr-un roman poliţist

Oricât ar părea de neverosimil acest fapt, tulburările izbucnite după alegerile parlamentare din primăvara anului 2009 au fost descrise cu o exactitate de necrezut într-o carte editată în SUA încă în 1987. La mijloc nu-i însă un fenomen mistic, ci unul eminamente kaghebistic.

Ziua cârtiţei

La 7 aprilie 2009, am avut o acută senzaţie de deja vu. De parcă eram pedepsit să retrăiesc ziua cârtiţei, precum eroul unui film hollywoodian cu acelaşi nume.

Aflat în mijlocul avalanşei de protestatari, aveam impresia că lucrurile se repetă. Nişte indivizi mascaţi şi cu rucsacuri în spate, acţionând într-un mod suspect de organizat, se desprindeau de masa de manifestanţi şi aruncau dezinvolt cu pietre în poliţişti, ca mai apoi să intre cu nonşalanţă în sediile Parlamentului şi Preşedinţiei, prin ale căror geamuri sparte, la scurt timp, un foc nebunatic împrăştia valuri de fum. Urmărindu-i îndeaproape, mă gândeam că parcă am văzut undeva această scenă.

Ulterior, la solicitarea unei edituri, am lucrat la o culegere de investigaţii despre evenimentele din primăvara anului trecut. Astfel, am avut ocazia să vizionez mai multe înregistrări video şi reportaje televizate, realizate la faţa locului. Toate acestea m-au întărit în opinia că evenimentul cu pricina s-a mai întâmplat odată: sau în realitatea obiectivă, sau cel puţin într-o lucrare literară.

Întâmplarea a făcut să găsesc deunăzi în biblioteca de acasă şi să recitesc o carte curioasă. Această lectură poate ne ajută să înţelegem ce ni s-a întâmplat, totuşi, la 7 aprilie 2009.

Evenimentele din 2009 au fost descrise încă în 1987

“În centrul capitalei s-a dezlănţuit un protest spontan. Mulţimea scandează “Jos comuniştii!”. Între timp, printre demonstranţi se strecoară nişte personaje dubioase. Infiltrându-se profesionist, fără ca lumea să bănuiască ceva, acestea atrag manifestanţii paşnici din piaţă în faţa Palatului Prezidenţial, incitându-i împotriva forţelor de ordine masate în jurul clădirii.

Îşi face apariţia o maşină pe care nişte inşi turbulenţi o răstoarnă. Protestatarii aruncă petarde şi brichete. Marşul degenerează, pe neprins de veste, în violenţe. Provocatorii devastează cele mai importante instituţii ale statului. În piaţă vine o ambulanţă, întrucât apar primii răniţi. Haosul atinge apogeul.

Spre miezul nopţii, puterea caută să preia controlul asupra situaţiei şi ordonă trupelor Ministerului de Interne să intervină în forţă. Protestatarii sunt bătuţi bestial în plină stradă. Se operează primele arestări. Dimineaţă încep represalii în toată ţara.”

Credeţi, probabil, că pasajul de mai sus e o descriere a evenimentelor din 7 aprilie 2009? Vă înşelaţi. Am reprodus un fragment dintr-o adnotare la romanul ”Mâine în Rusia” de Eduard Topol. Scris în 1987 şi publicat în 1989, acesta a prezis de fapt, cu patru ani înainte, puciul GKCP din august 1991. Şi mai uluitor este faptul că romanul anticipează nu numai tentativa de lovitură de stat de la Moscova de acum 19 ani, ci şi revolta populară de la Chişinău din aprilie 2009.

Scenariul conspiraţiei comuniste din defuncta URSS, imaginat de scriitor, coincide până-n cele mai mici detalii cu cel al deturnării manifestaţiei paşnice de după alegerile parlamentare care au avut loc în Republica Moldova anul trecut. În romanul său despre complotul comuniştilor radicali, Eduard Topol arată cum liderii de la Kremlin şi KGB-ul, anticipând numeroase mitinguri împotriva puterii sovietice, pun la cale o diversiune menită să-i compromită pe protestatari şi să le permită să reinstaleze un regim de tip stalinist.

Forţe speciale ale Securităţii, antrenate în secret şi îmbrăcate în civil, se amestecă cu oamenii simpli şi îi instigă să atace necruţător instituţiile oficiale ale statului. Mulţimea aruncă în miliţieni cu pietre şi brichete aprinse, se dau foc administraţiilor centrale şi locale din mai multe oraşe ale URSS. Autorităţile profită de dezordinile iscate pentru a diaboliza elementele reformatoare şi, printr-o teroare generalizată, îi internează pe opozanţi, bagă frica-n oameni şi anulează perestroika.

Comuniştii s-au inspirat din romanul lui Eduard Topol?

Acesta e romanul unui complot din Uniunea Sovietică, scris mai mult de două decenii în urmă. Evenimentele din 7 aprilie 2009 parcă sunt trase la xerox din cartea lui Eduard Topol. Credeţi că e întâmplător acest fapt?

Acum este greu de spus cine şi de unde s-a inspirat. Au copiat comuniştii moldoveni scenariul conspiraţiei bolşevice din cartea lui Eduard Topol? Sau viceversa? Poate că practicile consacrate şi mereu valabile ale KGB-lui i-au servit scriitorului drept izvor de inspiraţie?

Aşa o fi sau altfel, un lucru este cert. În evenimentele de la 7 aprilie 2009 se întrevede mâna criminală a securiştilor de sorginte sovietică.

Borges avea dreptate. Sensul cărţilor se află în posterioritatea lor, în noi; nu în urmă, ci înainte.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu